Preşedintele, Traian Băsescu, a formulat marţi versiunea sa cu privire la ultimile evenimente politice. Nu există nicio noutate, dar semnificativ este că preşedintele, aflat într-o situaţie de coabitare, a ţinut totuşi să reitereze versiunea conflictuală, chiar dacă nu a mai vorbit de ”lovitură de stat”. El a anunţat în chipul acesta că, în lunile care urmează, va juca cartea înfruntării totale, fără concesii, căutând până la alegeri să delegitimeze radical USL şi pe simpatizanţii săi. Faptul că PPE va organiza congresul său la Bucureşti este o circumstanţă care favorizează această strategie. Pornind de la prezumţia unităţii politice europene, PPE va lansa mesaje anti-USL ca într-o campanie politică internă.
Fiecare îşi joacă cartea cum poate şi cum ştie, dar întrebarea este dacă strategia luptei totale „pe viaţă şi pe moarte” este benefică interesului public. Există lupte bune, clarificatoare care separă, cum se spune, apele de uscat, înlăturând blocajele şi permiţând societăţii să-şi manifeste potenţialul creator. Dar există şi lupte care macină energiile şi sleiesc societatea de puţinele energii care i-au mai rămas. Or, lupta care se pregăteşte, ”războiul civil” profeţit în chip incitator, nu promite nimic bun.
Este de prevăzut că vom asista la o bătălie retorică mai plină de mistificări ca niciodată. În 2008 şi 2009 am avut surpriza de a vedea renăscând lupta ”anticomunistă”, şi pretinsul pericol al vechii nomenclaturi revizioniste, de data aceasta vom constata că a reînviat ”pericolul rusesc”, că NATO nu ar fi pentru toată lumea o opţiune lipsită de ezitări, că în străfundurile necunoscute ale politicii româneşti ar exista partide cu opţiuni ”răsăritene” sau ”izolaţioniste”. Într-o ambianţă ca cea românească în care modelul conspiraţiei domină foarte multe minţi, o asemenea strategie are şansele ei de izbândă.
Să luăm notă însă că aceia, care, la fel ca preşedintele Traian Băsescu, caută să conducă societatea cu aceste mijloace, o dispreţuiesc, încurajâdu-i viciile şi adâncindu-i ignoranţa. În tabăra prezidenţială se simte cu siguranţă absenţa unui spirit iluminist, unul care să ridice nivelul participării politice prin transparenţa deciziilor şi prin lărgirea cunoaşterii.
Din aceste pricini nici de astă dată nu vom asista la o campanie electorală care să aducă în faţa naţiunii câteva subiecte adevărate şi importante cum ar fi calendarul adoptării monedei comune, modificarea tratatului european şi adâncirea unificării politice a Uniunii Europene, tema energetică, dezbătută în termeni calmi, economici şi nu în contextul unei geopolitici nebuloase, motivele pentru care România nu este admisă în Schengen şamd.
mai multe, pe DEUTSCHE WELLE