Benone Sinulescu – o viață închinată cântecului, iubirii și tradiției românești
Într-o lume artistică marcată de schimbări rapide și vedete efemere, Benone Sinulescu a rămas un stâlp al muzicii populare românești, o prezență autentică și constantă care a traversat generații.
Viața lui nu a fost doar despre scenă, aplauze sau luminile reflectoarelor – a fost o simfonie de muncă, dragoste, dor, rădăcini și curajul de a fi mereu el însuși.
Născut pe 24 mai 1937, în Siriu, județul Buzău, Benone și-a început parcursul muzical în corul bisericii din sat, acolo unde tradiția și vocația se împleteau firesc. Era încă un copil când, cu timiditate, prelua melodiile marilor voci feminine ale vremii. Talentul i-a fost moștenire de familie, dar drumul spre consacrare a fost construit cu muncă neîntreruptă.
Adolescent fiind, înregistra primele sale piese la Radio România, iar în anii ’50, intrarea în marile ansambluri folclorice ale țării – inclusiv „Ciocârlia” – a fost rampa spre o carieră care avea să dureze mai bine de șase decenii.
O carieră trăită din plin
Benone Sinulescu nu a fost doar interpret. A fost povestitor prin cântec, constructor de emoții, ambasador al folclorului în întreaga lume. A urcat pe scene de prestigiu în Moscova, Kiev sau Coreea de Nord, și-a auzit vocea în fața a sute de mii de oameni și a colaborat cu nume legendare, precum Maria Tănase sau Ioana Radu.
Fără a renunța la autenticitate, a avut curajul să se reinventeze. A fost printre primii artiști care au adus folclorul în zona etno-dance, alături de formații moderne, fără să-și trădeze stilul. A făcut trecerea de la taraf la remix cu o naturalețe greu de replicat.
O dragoste ca o piesă nemuritoare
În plan personal, sufletul său a avut un singur nume: Elena. O întâlnire providențială în casa Ilenei Sărăroiu s-a transformat într-o poveste de iubire care a durat peste patru decenii. Deși nu au avut copii, cei doi și-au găsit împlinirea unul în celălalt și în familia extinsă, plină de nepoți.
Ultimii ani ai vieții i-a petrecut în comuna Bârzava, județul Arad, departe de tumultul orașului, într-o grădină de 1,5 hectare. Acolo, între roșii de peste un kilogram și povești la umbra prunilor, Benone își regăsea pacea.
În 2014 și-a redactat testamentul pentru a-și asigura că munca lui va continua să sprijine familia, iar muzica va dăinui.
O legendă a folclorului
A fost iubit de popor, dar și de cei de la conducerea țării. În epoca Ceaușescu, a fost nelipsit de la recepții și aniversări oficiale.
Cu o ironie fină și fără să-și piardă demnitatea, Benone povestea despre cum repeta luni întregi pentru evenimentele dedicate dictatorului, deși acesta îi cerea mereu aceleași două melodii: „Radu mamii” și „Căsuța cu pridvor”.
Benone Sinulescu s-a stins discret, așa cum a și trăit departe de scandaluri, dar înconjurat de dragostea publicului și respectul colegilor. Acesta a murit în 2021, la 84 de ani.
La momentul tragediei, văduva lui Benone Sinulescu spunea că acesta nu s-a dus la spital de frică.
„Am rămas singură, era bine, ne bucuram, dar a făcut o pneumonie de aspirație și s-a dus, n-a vrut să fie dus la spital, de frică, din cauza Covid-19. A murit astăzi, la orele 14.30, îl ducem la o casă mortuară, la o firmă, apoi de aici o să-l ducem la Filarmonica, îl vom înmormânta la Eternitatea.
El este în casă acum, în pat, așteptăm firma mortuară să vină, sunt distrusă de durere. Nu am nevoie de nimic, pe el înapoi nimeni nu îl mai întoarce!”, a declarat soția lui Benone Sinulescu.
Colegii de breaslă au fost șocați de dispariția sa
„Vestea morții lui Benone Sinulescu a căzut ca un trăznet. N-am știut, am fost anunțată. Benone rămâne un simbol, un om între oameni. Era comunicativ, vesel, ajuta tinerii. La drum lung cunoști omul, iar Benone Sinulescu a fost un om de excepție.
Îmi pare rău că plâng, dar nu-mi pot stăpâni lacrimile. Benone Sinulescu a fost un exemplu. Sincere condoleanțe familiei și Dumnezeu să-l odihnească în pace!.
Ultima oară l-am sunat în mai, de ziua lui, dar nu mi-a răspuns. Știam că era bolnav, dar era așa de fericit că se mutase la Bârzava. Benone Sinulescu rămâne un reper în folclorul românesc”, a precizat Sofia Vicoveanca.
„Am fost luată prin surprindere de vestea asta îngrozitoare. Ce să spun, să te ierte Dumnezeu și să te așeze la locul cuvenit pentru faptele pe care le-ai făcut pe pământ. El era mereu tânăr, avea o energie de nedescris.
Chiar am vorbit cu Nicolae Botgros și spuneam despre el că este un fenomen: el imprima și câte 13-14 melodii într-o singură zi. Era fantastic. Astăzi chiar m-am gândit să-l sun pe impresar, ca să vedeți cum funcționează telepatia asta. Nu știu cum a putut să vină moartea. Nu-mi găsesc cuvintele. Îmi pare foarte rău”, a spus Laura Lavric.
Irina Loghin a avut o reacție emoționantă
“Regret plecarea dragului și bunului meu coleg, Benone Sinulescu, artistul special alături de care am pornit pe drumul cântecului, împărțind bucurii și tristeți! Cu Benone am adunat stadioane întregi, ne-am bucurat de succes și de dragostea publicului din toată țara!
Avem melodii de referință împreuna și amintiri pe care nu ni le poate lua nimeni! Benone Sinulescu este un simbol al românilor și artistul pentru care și veșnicia se înclină! Plânge Siriul și țara întreagă! Rămas bun, dragul meu coleg!”, a scris Irina Loghin, pe pagina personală de Facebook.
