Române, țara te vrea infractor!

Mi-a zis mama să-mi plătesc taxele! Are ea stilul ăsta, educat în zeci de ani de Ceaușescu, să nu cumva să întârziem cu plățile către stat. De altfel, ați văzut cu ochii voștri, la televizor, cum s-au așezat oamenii la coadă la ANAF în prima zi a anului, ca să scape de banii care parcă-i frigeau la degete când băgau mâna în buzunar.

Plătisem cam tot ce era de plătit, sunt cetățean responsabil și cu frică de autorități. Mai rămăsese un abonament la RCS-RDS, (care – mai nou – se apucă să te amenințe cu întreruperea serviciului din primele zile de depășire a scadenței ultimei facturi) și „taxa de salubritate”. Cu RDS a mers ușor, am plătit online în contul pe care mi l-am deschis mai demult la ei, tot online. Am sperat să fie la fel și cu „taxa de salubritate” a primarului Băluță. Trebuie spus mai întâi că taxa asta de salubritate este o noutate, o invenție a noului primar de sector, care vrea să încaseze banii de la fiecare apartament în parte, direct, nu de la asociația de locatari, ca până acum. Într-o vreme când orice entitate mare preferă să externalizeze servicii neesențiale, primarii Bucureștiului vor să internalizeze tot ce finanțează. Trendul a devenit clar încă de la începutul mandatului, chiar de la vârful ierarhiei. Că niciunul dintre noii primari nu și-a pregătit mai întâi organizația să facă față treburilor ăstora a fost clar tot de la început. Nu i-a luat prin surprindere nici pe pensionarii care au votat pentru o viață mai bună, așa, pe înțelesul lor, cu cozi la ghișee, tramvaie care vin târziu și aglomerație îngrozitoare în trafic. Astea sunt privite, probabil, ca un beneficiu pentru cei în vârstă, că așa socializează ei, „pe vechi”, mai ales că majoritatea nu înțeleg tehnologia, Facebook-ul sau plățile online.

Am primit înștiințare cu privire la „taxa de salubrizare”, prin curier, la sfârșitul lui noiembrie. Era datată 13.11.2017 și mă informa că am de plătit suma de 87,52 lei până la 30.09.2017. Adică, firma de curierat „Sameday” (vorba vine, că doar în nume se întâmplă lucrurile în aceeași zi) mi-a livrat, la două săptămâni de la emitere, un avertisment de plată care pornise și el cu o lună și jumătate mai târziu decât data limită a plății. Firește, întârzierile sunt taxate „cu 1% pe lună sau fracție de lună”, că așa sunt organismele de stat, riguroase cu banii proprii atunci când e vorba de fraierii care locuiesc la bloc. Minune mare, îmi dădeau și un număr de cont IBAN la care pot efectua plata, dar fără să-mi explice clar ce și cum trebuie să completez.

Am cont la o bancă ce permite direct plata taxelor la stat, așa că am crezut că voi fi OK chiar și fără detalii. Dar – mirare! – „taxa de salubritate” nu figureză în lista luuungă de taxe care pot fi plătite online. Am încercat și pe ghișeul.ro, dar nici acolo nu reușesc să găsesc care este codul exact al taxei de plată. Se pare că oamenii lui Băluță au uitat să anunțe și ANAF-ul că ei s-au sucit și vor să încaseze individual de la contribuabili.

Una peste alta, după o oră-două pierdute în meandrele on-lineului fiscal românesc, am renunțat. O să rog pe cineva mai experimentat decât mine în descurcăreala off-line să-mi plătească atât taxa, cât și penalitățile de întârziere care se vor fi strâns până atunci. Unde se duce mia, merge și suta! O întrebare, totuși, rămâne. Nu ar fi mai simplu dacă statul nu ne-ar obliga pe toți să fim infractori, rău platnici și rău-intenționați? Nu am trăi mai bine dacă am lăsa o șansă oamenilor să se achite simplu de obligațile la care îl supun autoritățile?

La mulți ani, cu ocazia începutului de 2018! Bine ai venit, revoluție fiscală, cu al tău „split TVA” și pușcărie pentru neplata impozitelor „cu reținere la sursă”!