Se merge la braț cu George Simion și Nicușor Dan, acest ciocan și această nicovală a noii clase politice românești.
Nicușor spirit tânăr și modest
Să dăm timpul puțin înapoi, cu câteva ore înainte de afișarea rezultatelor de exit-poll. În jurul orei 18:15, primarul general al Capitalei se afla la sediul său de campanie, în una dintre cele mai „tinerești” zone ale orașului, lângă Parcul Cișmigiu, în apropiere de Universitate. Ca și cum Bulevardul Elisabeta nu se aglomerează destul pe sfârșit de săptămână, dar se știe deja că pentru domn primar traficul și aglomerația nu reprezintă o problemă.
Edilul era asaltat de oameni pentru fotografii, cine știe după dacă-l vom mai vedea apoi la chip dacă ajunge la Cotroceni. Așa că, poate votanți sau poate nu, au profitat de ocazie. Rar mergi pe drum și dai la colț de stradă de o vedetă de pe TikTok. „N-a fost ușor, dar e Nicușor”, spune un membru al staff-ului de campanie, urmat apoi de o rundă de aplauze și de un surâs al lui Nicușor Dan.
La câteva zeci de metri distanță, peste stradă de Primăria Generală, la intrarea în Cișmigiu, se instala atunci o scenă pentru momentul cel mult așteptat. Atunci când Nicușor Dan le va vorbi oamenilor după publicarea exit-poll-urilor. O scenă și o locație modestă, am putea spune, în ciuda bugetului generos de care s-a bucurat edilul din Capitală în această campanie, un buget ce încă ridică multe semne de întrebare.
Liniște doar, nu liniște și pace
Spre nordul orașului se afla sediul USR, un sediu aproape pustiu, un spațiu tăcut. Fără cuvinte era și Elena Lasconi. În jurul orei 19:30, se afla la ea în birou în așteptare. În rest, o tensiune care parcă putea fi tăiată cu cuțitul. „Mă simt ca și cum am fi câștigat alegerile”, rupe tăcerea o membră a staff-ului de campanie. „Indiferent de scor, noi am câștigat. Ne-am dat seama de oamenii din jurul nostru, de ce sunt capabili și ce interese au de fapt. Pentru mine, asta este o victorie”.
A fost o replică care vine oare ca un medicament? Este un astfel de remediu potrivit pentru rana provocată de schizma din USR? „Ce colegi de partid avem, dacă nici nu s-au sinchisit să treacă pe aici pentru un „Bună ziua!”?”, se mai adresează apoi membra respectivă din staff. Dar nu primește niciun răspuns, doar câteva priviri aruncate în pământ.
„Nu au venit aici că fac live pe Facebook, ia uite-l pe Fritz ce ocupat e!”, spune, la ceva timp, o colegă din staff. „Nici în cel de-al doisprezecelea ceas nu se lasă domnul ăsta”, mai adaugă ea cu ochii în telefon către domnul blond cu ochelari din ecran.
Trei pentru locul trei
Mai erau doar câteva minute până la afișarea rezultatelor de exit-poll. Iar la sediul de campanie al lui Crin Antonescu era agitație mare, multă presă, mulți membrii de partid. Pardon, de trei partide. Aproape chiar patru, dacă doamna Clotilde Armand se hotăra să rămână atunci când, din greșeală, nu a nimerit sediul USR și a ajuns în ograda lui Antonescu. Fără nicio declarație, părăsește arena în doar câteva secunde. Ne-am fi așteptat ca, în calitate de fost primar al Sectorului 1, unde se și aflau cele două sedii de campanie, Clotilde Armand să fi știut străzile ca-n palmă.
Însă, pentru că ea nu era personajul principal al poveștii, atenția s-a îndreptat către candidatul coaliției care la scurt timp după incident a ieșit pe ușă, a coborât pe scări și, cu chiu cu vai, a ajuns la pupitru după ce a făcut față grupului de jurnaliști. „Domnul Crin va face declarații imediat, aveți răbdare”, era strigătul de luptătoare al Alinei Gorghiu.
În paralel
Și momentul mult așteptat a venit. Ora 21:00. Crin și Nicușor își disputau locul al doilea în sondajele de opinie în jurul procentului de 20%. Candidatul coaliției, înconjurat de elitele partidelor de guvernământ, mulțumește, li se adresează românilor, face onorurile și se retrage fără alte declarații suplimentare.
Oare a greșit în acest punct? Pe ecranele instalate se putea vedea și auzi Nicușor Dan, din parcul Cișmigiu. Nu avea alături nume grele din politică, ci mai degrabă voluntari din campanie. Poate și de aici diferența, poate că votanții au ales așa-zisa clasă politică „nouă”, în detrimentul celor „grei”. În timp ce primarul Capitalei era înconjurat de fețe noi, oameni tineri, Crin Antonescu îi avea alături pe cei care au condus România în ultimii ani și cărora cetățenii le aduc adesea reproșuri, ceea ce s-a și văzut, spre dimineață.
„Așteptăm numărătoarea finală a voturilor pentru a evalua corect rezultatul alegerilor”, îmi spune într-o discuție Rareș Hopincă, primar la Sectorul 2 al Capitalei. „După ce s-a întâmplat data trecută, ne așteptăm la orice. Suntem pățiți. când te frigi în ciorbă, sufli și-n iaurt”, adaugă el, parcă cu o gură de aur.
Misterul lui Lasconi
Se pare că Armand fie nu a nimerit deloc la sediul de campanie al USR, fie a trecut ca fulgerul. Era în jur de 21:30, fosta primăriță era fără urmă, dar Elena Lasconi încă făcea declarații. „Mulțumesc” peste „mulțumesc” și un zâmbet larg pe buze. Cu același zâmbet a și nuanțat poate cea mai importantă „mulțumire” a serii: „Nicușor Dan ar trebui să-mi fie recunoscător, ar trebui să-mi mulțumească. Nu vreau să dau mai multe detalii”. Ce pregătește, dacă pregătește ceva primarul de Câmpulung, nu se știe. Pe atât de directă și tranșantă, pe atât de misterioasă.
Se retrage apoi pentru câteva minute înapoi în birou, în liniște. Poate se pregătea deja de furtuna ce va să vie. „Eu nu fumez, dar mă simt acum ca și cum aș avea nevoie de o țigară”, spune o membră a staff-ului. „Așa de mare simt tensiunea asta. Să nu mă înțelegeți greșit, fie ce-o fi, dar tare vreau să-l văd pe Nicușor Dan pe locul al treilea în seara asta”. Ghinion, ca să cităm și din clasici.
Președintele care n-a mai fost
„A fost o zi lungă, a fost o campanie lungă. Am petrecut aproape un an de zile în campanie și a fost una foarte dură, poate cea mai mizerabilă din ultimii 35 de ani”, îmi mărturisește Elena Lasconi când am apucat să purtăm un dialog.
„Însă, ce mă bucură acum, este că am luptat până la capăt cu capul sus. M-au încântat foarte mult întâlnirile pe care le-am avut cu oamenii în perioada asta, că am interacționat cu ei, fie prin mesaje, fie la telefon, fie pe stradă. Foarte mulți m-au încurajat după anularea alegerilor de anul trecut să nu renunț. Era și culmea să o fac, am simțit o responsabilitate foarte mare atunci și a trebuit să merg mai departe cu demnitate”, iar Elena Lasconi subliniază acest ultim cuvânt. Apoi, din nou cu un iz de mister, adaugă: „Dacă cedam cumva, acum eram președintele României”.
Pe străzi era liniște, poate oboseala după vacanță și-a spus cuvântul. Era oricum aproape de sfârșitul zilei. Nu se mai putea schimba mare lucru. Românii și-au spus cuvântul și s-au retras. Ce să și faci într-o duminică seară de mai?
