Conform raportului, economia globală va scădea cu 5,2%, în Europa Centrală cu 5%, în Balcanii de Vest cu 3,2%, în Europa de Est cu 3,6%, iar în Asia Centrală cu 1,7%. Economia zonei euro va scădea cu 9,1%. Se preconizează că piețele emergente și economiile în curs de dezvoltare vor scădea cu 2,5% în acest an, prima lor contracție ca grup în cel puțin 60 de ani. Acestea aveau deja o creștere slabă, astfel că perioada post-coronavirus va duce la creșterea nivelului șomajului și sărăciei.

Dacă pandemia poate fi controlată în a doua jumătate a anului, banca prevede că economia globală va crește cu 4,2% în 2021. Potrivit Băncii Mondiale, se așteaptă ca veniturile pe cap de locuitor să scadă cu 3,6%. Cele mai grave repercursiuni vor fi în țările în care pandemia a fost cea mai severă și care se bazează foarte mult pe comerțul global, turism, exporturile de mărfuri și finanțarea externă. În plus, întreruperea cursurilor și accesul la asistența medicală primară vor avea un impact de lungă durată asupra dezvoltării capitalului uman.

În ciuda avertizărilor cu privire la consecințele unei eventuale pandemii, aproape nicio țară nu a fost bine echipată și pregătită. Viteza și puterea recuperării vor depinde de eficiența programelor de sprijin și redresare ale guvernelor și a comunității internaționale; dar și de acțiunile factorilor de decizie în fața noilor provocări.

Situația comerțului în China

În ciuda scăderii cererii globale, exporturile Chinei au scăzut cu doar 3,3% față de anul trecut, mai bine decât era de așteptat, dar importurile au avut rezultate mult mai slabe decât s-a preconizat, scăzând cu mai mult de 16% față de aceeași perioadă a anului trecut. Producția industrială a continuat să se redreseze, iar producătorii beneficiază în continuare de schimbarea lanțurilor de aprovizionare. Astfel, excedentul comercial a atins un nivel record de 62,93 miliarde dolari, mai mult ca oricând. Surplusul se datorează creșterii vânzării de echipamente medicale și a achiziționării de mărfuri ieftine, precum petrol, gaze naturale, boabe de soia.

Consecințele economice ale crizei coronavirusului au dus la prăbușirea cu 9,3 procente a comerțului exterior în luna mai, iar comerțul cu Statele Unite a scăzut cu 12,7% față de anul trecut. Cele două mari economii au fost într-un război comercial cu tarife vamale speciale impuse de doi ani, la care acum se adaugă criza Covid-19. Exporturile Chinei către SUA au scăzut cu 1,2% în luna mai, în timp ce importurile din SUA au scăzut cu 13,5%.

Președintele Statelor Unite, Donald Trump, a promis că va elimina statutul comercial special pentru Hong Kong ca răspuns la legea securității impusă de Beijing. Drept urmare, companiilor chineze de stat li s-a cerut să nu mai cumpere carne de porc și soia din Statele Unite, ceea ce înseamnă că probabil Brazilia va avea de câștigat de pe urma acestor tensiuni, China fiind principala țară de destinație a exporturilor braziliene de soia în 2019. De asemenea, mai mulți retaileri americani au anulat comenzile lor la fabricile din China și transporturile peste ocean în timpul pandemiei. Analiștii văd deja un „război rece” între SUA și China.

Guvernul chinez intenționează să creeze în jur de nouă milioane de noi locuri de muncă în acest an. Se dorește redresarea economiei, producția industrială scăzuse cu 13,5% în primele două luni ale anului. Xi Jinping, preşedintele Chinei, a înțeles cum să-și consolideze puterea în vremea pandemiei și este în prezent portretizat ca un erou în toată țara.

Situația comerțului în Arabia Saudită

Arabia Saudită a dorit să-și transforme economia și să investească în proiecte ambițioase de viitor. Însă, odată cu criza coronavirusului, prețul petrolului a scăzut și țara trebuie să amâne toate aceste proiecte. Cel mai probabil, guvernul a avut planuri mult prea mărețe cu Vision 2030 și megalopolisul Neom, orașul ce urma să fie iluminat de o lună artificială uriașă, cu taxiuri zburătoare și nori artificiali, ce vor produce mai multe precipitații decât este posibil în mod natural în deșert. Orașul ar trebui să fie gata în 2025, iar planul era de a consolida veniturile din sectoare non-petrol și de a atrage investiții străine cu propuneri care vizează transformarea economiei, precum și dezvoltarea turistică.

De altfel, proiectul Vision 2030 ar fi trebuit să includă un pod care se întinde peste Marea Roșie, legând orașul Neom de Africa. Proiectul este finanțat de guvernul saudit, din fondul suveran de avere, dar și de investitori internaționali. Costurile totale ar fi undeva la 500 miliarde de dolari.

Odată cu criza coronavirusului, Arabia Saudită duce o luptă grea: peste 85 000 de persoane  au fost infectate cu Covid-19, avioanele au rămas la sol, iar cererea de petrol nerafinat a scăzut. Toate acestea au dus la scăderea prețului petrolului, iar exporturile de petrol au scăzut cu 11 miliarde de dolari în primele trei luni ale anului.

Mai mult, veniturile sale din exporturile non-petrol, cum ar fi materiale plastice și substanțe chimice, au scăzut cu 16,5% în primele trei luni din 2020. Pentru un echilibru bugetar, conform FMI, prețul petrolului în Arabia Saudită ar trebui să fie de 80 dolari per baril, dar în luna aprilie a acestui an, prețul scăzuse la 11 dolari. Guvernul a anunțat deja că va crește TVA-ul de la 5 la 15% din luna iulie și că va scădea toate cheltuielile guvernamentale. Se vor mări taxele de import la produsele precum carne, lactate, legume, substanțe chimice și vehicule. Taxele de import la produsele respective vor fi majorate cu 0,5% și 15% începând cu luna iunie. De altfel, proiectul Vision 2030 va fi amânat, care se pare că ar fi fost oricum mult prea ambițios, dacă este să ne amintim de King Abdullah City, megaproiectul din 2005 al regelui saudit, construit pentru două milioane de locuitori, unde în prezent locuiesc doar 10 000.

În ciuda măsurilor de austeritate și cererii scăzute de petrol, guvernul de la Riad achiziționează armament, în mare parte din SUA și Marea Britanie, și investește în companii precum Facebook, Boeing, Citigroup.

Există foarte multe crize ipotetice pe care decidenții din întreaga lume trebuie să le ia în considerare și pentru care statele ar trebui să ia măsuri de prevenție. Totuși, costul pregătirii adecvate pentru toate evenimentele posibile depășește cu mult resursele disponibile. Prin urmare, politicienii trebuie să aleagă ce măsuri de precauție în timp de criză ar trebui să aibă prioritate sau nu. Pentru acest lucru, atât vizibilitatea publică și probabilitatea crizei, cât și amploarea preconizată a pagubelor, joacă un rol în această decizie. Criza coronavirusului arată clar că aceste posibile scenarii și ipoteze viitoare vor fi mereu asociate cu riscuri decizionale. Comunitatea globală trebuie să își unească forțele pentru a redresa cât mai rapid și eficient economia globală și pentru a evita creșterea nivelului sărăciei și șomajului.