Pe vremea când tinerii aristocrați ruși frecventau acest oraș și apreciau cafenelele care serveau și ceva de mâncare, cu meniu fix si prețuri mici. Bistroul este de fapt precursorul romantic al fast foodului. În zilele noastre cuvântul nu mai are o definiție foarte precisă din cauza patronilor de restaurante care folosesc titulatura destul de subiectiv. Însă, în mare, bistroul a rămas un local unde poți să mănânci o mâncare decentă, într-o atmosferă relaxată și la prețuri mai mici decât la restaurantele de “haute cuisine”.
“Readers” nu a fost numit întâmplător “bistro” și respectă întrucâtva această definiție. Atmosfera este una relaxată, casual, cum ar spune eticheta. Atât de relaxată încât n-au reușit să îmi țină rezervarea pe care o făcusem cu câteva ore mai devreme. M-au așezat la o măsuță mai “ferită”, dar până la urmă, simțindu-mă nemulțumit mi-au făcut o masă mai mare și apoi au fost atenți cu mine toată seara. Spațiul este foarte generos, pe două etaje, cu zonă de cafenea și o zonă de lounge care găzduiește periodic petreceri si concerte, iar decorul este unul foarte plăcut, făcut cu atenție pentru detalii și cu materiale de bună calitate. Înțeleg că unii dintre acționarii localului sunt arhitecți iar lucrul ăsta se simte în conceptul unitar și în personalitatea pe care au reușit să o imprime locului.
Mâncarea nu e decentă, este chiar foarte bună. Meniul este cel clasic de bistrou cu sandviciuri, salate, tapas și paste, dar și cu sushi. Periodic se fac adăugiri și meniuri speciale, lucru care îți dă un feeling bun despre un local. Pentru mine asta înseamnă că are un Chef căruia îi pasă. Prețurile nu sunt tocmai de bistrou, dar sunt cumva “meritate”.
“Readers” este un bistro plin de calități și fără defecte evidente. Este cu siguranță unul dintre locurile care merită revizitate. Iar dacă nu ați avut încă plăcerea, vi-l recomand cu căldură.
Ce am încercat și ne-a plăcut
Am comandat specialitățile zilei, un butterfish cu orez într-o infuzie de mentă și ghimbir (49 de lei) si o friptură de vită cu piper și cartofi la cuptor (68 de lei). Friptura a fost excelentă, carnea fragedă și bine condimentată, însă peștele a fost un pic cam fad, în ciuda faptului că bucătarul parcă se chinuise să ascundă lucrul ăsta într-un dressing foarte plăcut. În fine, un accident minor al naturii.
Dar desertul, ei bine desertul merită o mențiune specială. Am ales un mousse de ciocolată neagră și albă (15 lei) pentru că mi s-a părut că mi-a făcut chelnerița cu ochiul în dreptul lui atunci când îmi recita lista de dulciuri. Nu știu altele cum sunt, dar acesta a fost “merveilleux”.
Lista de vinuri este bine construită pentru toate gusturile si buzunarele. Dintre cele albe v-aș recomanda Sauvignon Blanc, Cuvee d’Excellence de la Vânju Mare (60 de lei) sau Solo Quinta, un cupaj multipremiat de la CrameleRecaș (100 de lei). Dintre cele roșii merită gustate cele argentiniene.
Legendă
- Mâncare: 4puncte din 5
- Serviciu: 4 puncte din 5
- Atmosferă: 4puncte din 5
