Suparat ca oamenii de afaceri nu au sarit in sus de bucurie la auzul introducerii permisului de operare, insotit de taxa aferenta, ministrul industriei si comertului, Radu Berceanu, l-a luat pe nu in brate. „Nu cunosteam o astfel de initiativa (…) proiectul a fost promovat in aceasta vara in cele cinci zile cat am fost in concediu, sub o semnatura care nu imi apartine” – precizeaza Berceanu, cu referire la Ordonanta Guvernului nr. 99/1999, care introduce permisul de operare in industrie. Totusi, actul aparut in Monitorul Oficial nr. 423 din 31 august 1999 este semnat de premierul Vasile si contrasemnat, printre altii, de ministrul Berceanu.
Banii au o destinatie
necunoscuta
Guvernantii continua sa joace alba-neagra cu nervii oamenilor de afaceri. „Agentii economici, persoane juridice romane, isi pot desfasura activitatea numai pe baza permisului de operare” – se hotara, in august, prin OG nr. 99/1999. Obtinerea lui era conditionata, conform aceluiasi act, de avizul favorabil dat de specialistii MIC, dar si de plata unei taxe de 0,2% din valoarea investitiei, actualizata cu rata inflatiei.
Taxele preconizate a fi stranse pe seama producatorilor sunt estimate la nu mai putin de 52.000.000 – 55.000.000 dolari, am aflat de la Victor Mocanu, director general la Directia Fabricarea bunurilor de consum din MIC. La 15.000 de producatori care necesita obtinerea permisului de operare (potrivit datelor MIC, exceptand productia alimentara), rezulta o valoare totala a investitiilor la care se aplica taxa de 26-27,5 miliarde USD.
„Putini isi dau seama cat de importante ar fi fondurile colectate din taxe, daca s-ar strange. Industria nu are, in acest moment, nici o sursa de finantare a investitiilor, pentru ca sursele bugetare s-au redus foarte mult”, considera Mocanu. Paradoxal, banii nu sunt gestionati, conform OG nr. 99/1999, direct de MIC, ci de Agentia Romana de Dezvoltare. In plus, desi e in joc o miza importanta, destinatia fondurilor este, la aceasta ora necunoscuta, intrucat nu au aparut normele de aplicare. Aceleasi norme, fantoma, deocamdata, stabilesc si din ce fonduri vor fi platiti specialistii plecati la verificari.
Ordonanta a facut pui, dar piere
Instituirea taxei a starnit vii proteste in randul celor direct vizati. „Aplicarea OG nr. 99/1999 afecteaza in mod negativ activitatea producatorilor de bunuri, sporind excesiv birocratia, costurile de productie si, implicit, preturile de vanzare a produselor”, semnala la acea data Asociatia Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR), citata de Capital. „Aceasta ordonanta incalca libera circulatie a marfurilor; vom actiona in judecata Guvernul pentru ca OG nr. 99/1999 lezeaza interesele industriasilor”, se alatura recent Uniunea Generala a Industriasilor din Romania 1903 (UGIR 1903). Surd la avertismentele mediului de afaceri, secretarul de stat in MIC, Nicolae Staiculescu, promoveaza, intre timp, Ordinul nr. 275/noiembrie 1999, care aproba Procedura de acordare, prelungire, suspendare sau anulare a permiselor de operare. Prevederile ordonantei sunt rastalmacite: taxa de 0,2% se aplica la valoarea imobilizarilor corporale si necorporale aferente capacitatii de productie, inregistrata in bilantul contabil al anului financiar precedent, in cazul investitiilor efectuate, respectiv, la valoarea investitiei, in cazul unora noi. Ordinul nu defineste capacitatea de productie pentru care este obligatorie obtinerea permisului de operare. Parerile sunt impartite: taxa se aplica la tot lantul tehnologic sau numai la capacitatile din faza finala a procesului de productie?
Sustinatorii celei de-a doua ipoteze, printre care si oficialii MIC, invoca aria de aplicare a ordinului: „Productia de bunuri materiale destinate comercializarii”. „In activitatea de productie participa imobilizarile corporale si necorporale sub forma de mijloace fixe; daca toate aceste bunuri sunt implicate in obtinerea produsului finit pentru care este necesar permisul de operare, rezulta o valoare foarte mare a taxei”, considera Ana Dinca, director general la Audit One, firma de consultanta contabila si audit. Pe de alta parte, procedura aprobata prin Ordinul nr. 275/1999 lasa in aer inregistrarea in contabilitate: taxa se va include in costuri sau in valoarea investitiei?
Specialistii statului
sunt singurii castigati
„Regulamentul traseaza coordonatele birocratiei la care sunt supusi agentii economici, solicitanti ai permiselor de operare. Singurele efecte pozitive le vor resimti specialistii imputerniciti de MIC sa inspecteze capacitatile de productie” – semnaleaza AOAR. Desemnati din randul salariatiilor MIC, institutiilor publice si al unitatilor economice de sub autoritatea MIC, din randul salariatilor de la alte unitati economice, cu aprobarea conducerii acestora, precum si din randul pensionarilor, „specialisti cu mare experienta in domeniu”, acestia urmeaza sa fie platiti cu 1-2 milioane lei, se mai arata in ordin.
La onorariu se adauga, firesc, cheltuielile de deplasare la fata locului. Daca se renunta la taxa, dar se mentine permisul, buni de plata acestor cheltuieli vor fi nu doar producatorii, ci toti cetatenii. Or, functionarii MIC tin cu dintii de permis. „Daca taxa este asa o problema si a starnit atatea proteste, eu cred ca se poate renunta la ea. Dar va trebui sa dea bugetul bani pentru deplasarile oamenilor (specialistilor – n.r.), intrucat ei trebuie sa mearga pe teren”, sustine directorul Mocanu. Cu alte cuvinte, „sa se revizuiasca, primesc, dar sa nu se schimbe nimic!”. Cam la fel o tine si ministrul Berceanu. Sensibilizat de plangerile aparute in presa cu privire la OG nr. 99/1999, dupa cum declara, sau, poate, strans cu usa de Comisia pentru Industrii a Camerei Deputatilor, care a respins Ordonanta, titularul de la Industrii promite: „La loc comanda!…” Modificarea sau abrogarea permisului de operare ramane deocamdata doar la nivel declarativ.
Potrivit normelor in vigoare, producatorii sunt obligati sa depuna la registratura ministerului documentatia necesara pentru obtinerea permisului, avand termen pana la sfarsitul acestui an. Daca nu, sunt pasibili de amenda de 50 milioane lei, conform legii.