Fiecare dintre noi, fie ca veneam din presa scrisa, din radio sau din televiziune, vazuseram in viata destule pentru a nu ne lasa impresionati cu una, cu doua. Eram, desigur, bucurosi sa petrecem o saptamana la Londra, invitati la un seminar cu tema „Presa politica si de investigatie intr-o societate civila”, organizat de British Association for Central and Eastern Europe, organizatie neguvernamentala care functioneaza cu sprijinul fondului britanic Know-How. Trecusera, deja, patru zile de cand sosiseram si, cu toate ca discutiile fusesera interesante, nu aveam nici un fel de complexe in fata ziaristilor englezi. Ba chiar aveam oarecum sentimentul ca presa de investigatii din Romania este mai spectaculoasa, nu neaparat datorita gazetarilor, ci gratie abundentei de „subiecte tari”.
„astia nu au scandaluri!”, exclamase, oarecum indignat, un confrate de la un post privat de televiziune. Tocmai ne fusesera prezentate cateva „anchete sociale” realizate de BBC, ale caror teme se invarteau in jurul protectiei consumatorului: un garaj londonez vindea piese uzate, dandu-le drept noi, o firma de constructii incarca facturile clientilor etc. „Pai sa vina in Romania, sa vada subiecte. Demnitari corupti, deturnari de fonduri de miliarde, crima organizata!”, a adaugat acelasi confrate, cu un fel de mandrie patriotica. La ceva eram totusi mai tari ca englezii: la subiecte de scandal.
L-am ascultat insa cu mare interes pe Peter Preston, editor executiv la „The Guardian”, care ne-a povestit cum cotidianul sau a dezvaluit legatura adultera dintre un politician si o minora. Ei da, asta e totusi un subiect! Mai ales ca, in discursurile sale, politicianul facea mare caz de morala si invoca adesea „onoarea lui de familist”. Mai important era insa cum l-au prins ziaristii cu… cioara vopsita.
Fiindca, daca nu ar fi avut probe indubitabile in sprijinul afirmatiilor lor, acestia ar fi platit, probabil, sume astronomice drept „daune morale”. Si ce proba poate fi mai buna decat o caseta video, inregistrata in timpul unei intalniri amoroase clandestine? Contra unei sume considerabile, un amic al politicianului le-a imprumutat ziaristilor cheia locuintei sale, pe care cei doi amorezi o foloseau din cand in cand in chip de „cuibusor de nebunii”. Reporterii au instalat, discret, microfoane si camere video. Inregistrarea care a rezultat l-a fortat pe parlamentar sa se retraga definitiv din politica. Ea a fost, de altfel, difuzata de mai multe canale de televiziune, mai putin, desigur, pasajele excesiv de „toride”.
Si mai interesanta a fost intalnirea cu Jimmy Burns, ziarist de investigatii la prestigiosul „Financial Times”. Burns a devenit celebru dupa ce a publicat o ancheta-fluviu care dezvaluia uriasa cacealma pe care era construit imperiul financiar al magnatului de presa Robert Maxwell. Reteta lui Maxwell fusese simpla: garantarea unui credit cu bani obtinuti din alt credit. Parca mai auziseram povestea asta undeva…
„Documentarea a durat vreo doi-trei ani”, ne-a marturisit Jimmy Burns, adaugand ca la ea au contribuit zeci de corespondenti ai „Financial Times”, din aproape toate tarile Europei Occidentale. Ei, asa ceva, intr-adevar, nu mai auziseram!
Totusi, muti de admiratie am ramas numai in fata lui Martyn Gregory, un jurnalist care, dupa ce a lucrat ani de zile la BBC, si-a infiintat propria companie de productie pentru televiziune. Pentru a se putea infiltra in lumea extrem de inchisa a traficantilor de armament, Gregory si doi colegi ai sai au trait, timp de sase luni, sub identitati fabricate, pozand, la randul lor, in negustori de arme. Nici un detaliu nu a fost trecut cu vederea: au folosit nume false, s-au deghizat, au inchiriat un birou in centrul Londrei, cu fax si secretara. Traficantii trebuiau convinsi ca „firma” lui Gregory este un „partener de afaceri” serios. Stratagema a reusit si, dupa sase luni de verificari, ziaristii au fost chemati la „negociere”. S-au dus, echipati cu cele mai sofisticate si miniaturizate camere de luat vederi. Erau fixate, discret, in acele de cravata. Sub nasul unor garzi de corp care l-ar fi bagat in sperieti si pe Bruce Lee, ziaristii au filmat linistiti „marfa”, dar si „tratativele”.
Cateva zile mai tarziu, inregistrarea era difuzata pe posturile de televiziune.
La sfarsitul intrevederii, fiecare dintre noi ne-am dorit sa avem macar o data ocazia sa punem in aplicare sfatul lui Martyn Gregory: „Daca faceti vreodata asa ceva, nu uitati sa purtati cravate cu picatele!”.

Miruna Munteanu
Reporter special al cotidianului „Ziua”