O tradiție mai veche a regimului de la Phenian, care, în ultimii ani, a luat amploare.

Unul dintre primele exemple de inginerie subterană nord-coreeană a fost descoperirea mai multor tuneluri care duceau din Coreea de Nord sub zona demilitarizată în Coreea de Sud. Statele Unite cred că există între șase mii și opt mii de astfel de adăposturi în toată țara.

Primul tunel, localizat în 1974, se extindea la un kilometru sud de zona demilitarizată. Tunelul era suficient de mare pentru a permite să se deplasaze până la două mii de soldați pe oră sub DMZ.

Un ofițer al Marinei americane și unul sud-coreean au fost uciși de o capcană, în timpul investigării tunelului. După dezvăluirile unui dezertoor nord-coreean, în 1978 a fost descoperit un tunel și mai mare, cu o lungime de peste 1,5 km și o lățime de aproape șapte metri.

De atunci au fost descoperite cel puțin patru tuneluri, cu plăci de beton armat, lumină electrică și în care este asigurată ventilația. Cele patru tunele ar fi fost în măsură să asigure deplasarea unui detașament de brigadă sub zona de apărare a Coreei de Sud.

Kim Il-sung, tatăl construcțiilor subterane

Conform sursei citate, e greu de estimat câte tuneluri există în Coreea de Nord. Conform unor analize, Kim Il-sung, fondatorul statului nord-coreean și bunicul lui Kim Jong-un, a ordonat fiecăreia dintre cele zece diviziuni de luptă să sape câte două tuneluri. Dacă proiectul ar fi fost dus la capăt, asta ar însemna teoretic că alte zeci de tuneluri au rămas nedescoperite. Un fost general sud-coreean, Han Sung-chu, susține că există cel puțin 84 de tuneluri, dintre care unele ajung chiar până în centrul Seulului. În ciuda avertismentelor, ultimul tunel major a fost descoperit în 1990 și Coreea de Sud crede că tunelurile nor-coreene nu mai sunt un pericol.

Dacă a trecut sau nu nu poate spune nimeni. Dar asta se poate datora faptului că Phenianul a decis să sape tuneluri în moduri diferite. Se bănuiește că Forțele Aeriene ale Armatei Populare de Eliberare din Coreea de Nord au trei baze aeriene subterane diferite la Wonsan, Jangjin și Onchun. Cea de la Wonsan cuprinde o pistă care trece printr-un munte. În cazul unui război, avioane MiG-29 și avioane de atac la sol Su-25 Frogfoot, ar decola de pe baze aeriene convenționale, dar s-ar întoarce la bazele aeriene subterane.

O altă dezvoltare subterană o constituie buncărele armatei de lângă DMZ. Un dezertor nord-coreean a dezvăluit că, începând din 2004, Coreea de Nord a început să construiască buncăre capabile să adăpostească între 1.500 și 2.000 de soldați înarmați, lângă graniță.

Cel mai probabil, au fost construite cel puțin opt sute de buncăre, cu scopul de a ascunde unități precum brigăzile de infanterie ușoară și a le ține în formă și în afara oricărui pericol până la declanșarea unei invazii.

De asemenea, alte instalații subterane au fost construite pentru a adăposti conducerea regimului de la Phenian.

Toate aceste informații ar fi fost adunate de la dezertorii nord-coreeni, pentru a le da de urmă membrilor regimului în caz de război sau de cădere a guvernului.

Nu în ultimul rând, Coreea de Nord ar deține sute de grote care ascund artileria, chiar la nord de DMZ. Cunoscute sub numele de Amplasament fortificat de artilerie ( HARTS) acestea sunt de obicei săpate în munți. Aceste site-uri sunt folosite pentru a oferi sprijin artileriei pentru o invazie a Coreei de Sud sau pentru un atac împotriva Seulului. Se estimează că există între două sute până la cinci sute de astfel de amplasamente.

Cum pot fi străpunse de aliați

Ce pot face Statele Unite și Coreea de Sud cu aceste facilități subterane în timp de război? În primul rând, ar trebui să le localizeze, deși acestea sunt greu de observat prin satelit. Și,cel mai probabil, multe dintre aceste poziții ar putea fi o surpriză pentru Washington și Seul.

Odată localizate, există trei moduri de abordare. Primul și cel mai sigur mod de a le distuge ar fi bombardarea lor, din aer, pentru că nu prezintă riscuri pentru forțele implicate într-un astfel de atac.

O altă opțiune ar fi desfășurarea de forțe în afara tunelurilor și lichidarea celor care aventurează afară. Dar aici apare și elementul-surpriză,pentru că un complex subteran va avea întotdeauna mai multe ieșiri. Iar tunelurile pe care Kim Il-sung le-a comandat aveau fiecare câte patru sau cinci puncte de ieșire.

Vor constitui faza finală a unui război

Ultima modalitate ar fi ca trupele aliate să intre direct în aceste tuneluri. Ar fi de departe cel mai eficient mod de a face față tacticilor de apărare ale regimului, dar și cel mai periculos.

Concluzia autorului analizei este aceea că astfel de adăposturi subterane, oriunde s-ar afla, vor constitui faza finală a unui război întrucât liderii regimului de la Phenian vor fi obligați să se refugieze sub pământ doar în momentul în care forțele aliate vor fi avasat rapid. Abia atunci va putea fi descoperit vastul imperiu subteran al Coreei de Nord.