Dacă am privi de sus, totul pare înfloritor: lucrurile au intrat pe făgășul normal, rotițele economiei funcționează ca un ceas elvețian. Dar asta este doar o imagine văzută din avion. Dacă ești cu picioarele pe pământ, nu ai cum să nu observi problemele majore din sănătate, pe cele din educație sau faptul că suntem obligați să pierdem zilnic ore bune pe drumul spre birou sau de la job spre casă.
Tragem semnale de alarmă, dar nu mai oprește nimeni să rezolve situația. Mare parte din tehnocrați, de la care se aștepta o rezolvare sau măcar să încerce să îndrepte unele erori ale sistemului, s-au predat clasei politice. O fi bine, o fi rău, rămâne să vedem. Cert este că politicienii din ziua de astăzi au urcat pe piedestal și nu îi mai interesează de unde au plecat. Sunt ghidați doar de propriul interes. Sunt avari și plănuiesc doar cum să câștige și mai mult, iar dacă e posibil cât mai repede. Vor faimă și au parte de ea mai ales atunci când mandatul e pe terminate. Se lansează în promisiuni și împart pomeni electorale, de obicei către pensionari și bugetari.
Noutatea din anul acesta este că parlamentarii și-au îndreptat atenția spre o nouă categorie față de care să-și arate generozitatea: românii datori la bănci. Nu e nicio urmă de îndoială că instituțiile bancare au fost lacome și au profitat de lipsa educației financiare, dar ceea ce aleșii au decis încalcă regulile de bun-simț economic. Orice om își dorește un venit mai mare și taxe mai mici, însă creșterea salariilor fără o analiză riguroasă a resurselor bugetare lasă fără reacție pe oricine posedă un minim bagaj de cunoștiințe economice. Mare mi-a fost mirarea să-i observ pe foști miniștri ai Finanțelor cum se băteau cu pumnul în piept că nu-și explică de ce tehnocrații nu găsesc fondurile necesare în buget. Dacă ne aducem aminte când erau în funcție s-au dovedit destul de rezervați față de cheltuirea banilor publici. Un om de afaceri prezent în Top 300 mi-a mărturisit o întâmplare avută cu Varujan Vosganian, care s-a limitat doar să-i cânte la pian, în loc să avizeze o investiție de pe urma căreia România ar fi avut de câștigat.
De altfel, este cunoscut faptul că oamenii de afaceri români simt că multinaționalele au mult mai multe privilegii în relația cu autoritățile. O dovadă în acest sens este politica ajutoarelor de stat. Că lucrurile n-ar trebui să stea așa ne dăm seama dacă urmărim structura veniturilor la bugetul de stat. Conform datelor publice, contribuţia la valoarea adăugată brută în economia României prin rezultatul net al capitalului autohton este de vreo trei ori mai mare față de cea a capitalului străin.
Ciprian Mailat,
redactor-șef Capital
