Cu doar patru ani în urmă, în România se vindeau peste 300.000 de mașini. Anul trecut nu au mai fost înmatriculate decât 95.000 de mașini, iar în 2011 pare tot mai clar că nici această valoare nu va mai fi atinsă. Odată cu scăderea pieței au intrat în cotidian și discounturile sau ofertele speciale prin care comercianții au încercat, și încă încearcă, să atragă clienți. 
O logică simplistă ar  duce la concluzia că atâta timp cât piața va continua să scadă, prețurile vor continua să se reducă, însă nu este neapărat așa. Cu toții știm ce diferențe de preț există între produsele comercializate angro și cele vândute „la bucată“. Ei bine, acest fenomen poate schimba destul de mult ecuația prețurilor.
Faptul că avem o piață auto tot mai mică, dar cu un potențial important este încă de natură să ținem trează atenția producătorilor. Din nefericire, tot mai multe voci susțin că acesta este, de fapt,  volumul normal al pieței românești, iar numărul celor care declară că aici se pot vinde anual 300.000 de mașini devine, pe zi ce trece, tot mai mic.
În acest context, marii constructori nu mai sunt dispuși să negocieze mult cu importatorii români prețul vehiculelor trimise către piața noastră. Mulți comercianți se plâng deja că producătorii îi obligă să vândă la prețuri tot mai puțin competitive, lăsând întreaga povară a discounturilor pe umerii lor. Acest trend este însă normal atâta timp cât piața românească devine tot mai puțin importantă.
„În general, condițiile comerciale negociate cu producătorul sunt în strânsă legătură cu obiectivele comerciale asumate în plan local. În cazul în care aceste obiective sunt diminuate din diverse motive – situația pieței, conjunctura economică, neadaptarea mărcii la realitățile locale, competiția foarte puternică etc. – condițiile comerciale devin și ele limitate, afectând uneori direct prețurile de listă ale modelelor mărcii.
Așa se poate explica diferența de prețuri de la un an la altul pentru un anumit model“, a declarat pentru Capital directorul de marketing al importatorului Peugeot, Marius Cocu. Alți importatori au explicat că, între 2009 și 2011, situația  s-a modificat radical.
Astfel, dacă în 2009 producătorii erau dispuși să ajute comercianții reducând marja proprie de profit sau asamblând modele speciale, cu dotări specifice unei anumite piețe pentru a fi mai aproape de cerințele clienților, acum negocierile legate de preț sunt mai mult monologuri.
Puțini constructori mai sunt dispuși să pună pe linia de asamblare modele cu echipări specifice sau să renunțe la marja de profit pentru a susține o piață care înseamnă mai puțin de 0,4% din cea europeană. Directorul de marketing al Trust Motors spune că există două moduri de lucru în privința echipării mașinilor: stocul predefinit (câteva nivele de echipare disponibile pentru o anumită regiune, orice modificare a lor fiind imposibilă din rațiuni legate de volume produse și costuri implicate) și comanda clientului (mod utilizat mai ales de mărcile  de top. Clientul decide opționalele care se montează în fabrică).
Cât mai contăm
Faptul că piața auto românească pierde din atractivitate se poate observa comparând doar câteva cifre. În 2007, din totalul de 15,3 milioane de mașini vândute în UE, 312.500 erau achiziționate de clienți români. Cota de piață a României din totalul vânzărilor de autoturisme era de 2,01%. În 2010, din totalul de 13,36 milioane de mașini comercializate în Europa, doar 94.500, adică 0,7% mai luau calea  României. Iar în 2011 cota noastră tinde spre 0,4%. În acest context este destul de limpede că puțini mai sunt producătorii dispuși să susțină o piață atât de mică.
Cert este că, ajutați de producător sau nu, comercianții români se zbat să vândă. Unii susțin singuri campaniile de discounturi, alții „croiesc“ modele speciale, oferind în plus față de varianta-standard a mașinii tot felul de gadgeturi sau adăugând jante din aliaj, alarme auto, senzori de parcare etc.

31.758 de autoturisme au fost înmatriculate în prima jumătate a acestui an în România, cu 13,3% mai puține decât în perioada similară din 2010.