Pensia după 35 de ani de muncă dacă ai două joburi. Câți bani primești în plus și ce se întâmplă cu vechimea

Românii care lucrează simultan la două locuri de muncă pot obține o pensie mai mare, însă perioada de cotizare nu se dublează. Contribuțiile achitate pentru fiecare contract sunt luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, fără să reducă numărul anilor necesari pentru pensionare. După 35 de ani de activitate, diferența dintre pensia unui angajat cu un singur contract și cea a unei persoane cu două venituri poate ajunge la câteva sute de lei lunar.

Cât crește pensia după 35 de ani de muncă dacă ai două locuri de muncă

Românii care au două locuri de muncă și plătesc contribuții sociale pentru ambele contracte pot acumula drepturi de pensie mai mari, însă anii lucrați simultan nu sunt contabilizați separat la stabilirea stagiului de cotizare. Astfel, o persoană care desfășoară activitate în paralel pentru doi angajatori timp de un an acumulează un singur an de stagiu, indiferent de numărul contractelor.

În prezent, peste 500.000 de români lucrează în baza mai multor contracte de muncă. Contribuțiile reținute din veniturile acestora influențează atât pensia din sistemul public, cât și sumele direcționate către Pilonul II, în cazul persoanelor care participă la acest sistem.

Potrivit calculelor prezentate de Observator, un salariat care încasează un venit brut lunar de 6.000 de lei ar putea beneficia, după 35 de ani de activitate, de o pensie de aproximativ 2.500 de lei.

Dacă aceeași persoană are și un al doilea contract de muncă, pentru care primește un salariu brut de 3.000 de lei, venitul lunar estimat la pensionare ar putea crește cu aproximativ 900 de lei. În acest scenariu, pensia totală ar ajunge la circa 3.400 de lei.

Aceste valori reprezintă estimări, nu cuantumuri garantate. Pensia efectivă depinde de veniturile pentru care au fost achitate contribuțiile, de evoluția salariului mediu și de regulile de calcul aplicabile la momentul pensionării.

Adrian Negrescu explică de ce un al doilea job nu garantează o creștere substanțială a pensiei

Pentru numeroși angajați, acceptarea unui al doilea loc de muncă este determinată în primul rând de necesitatea acoperirii cheltuielilor curente, în timp ce avantajele financiare obținute după pensionare rămân limitate în raport cu efortul depus.

Analistul economic Adrian Negrescu atrage atenția că veniturile suplimentare obținute prin muncă sunt însoțite de contribuții sociale mai mari, însă beneficiile viitoare trebuie analizate și în funcție de timpul necesar pentru recuperarea sumelor plătite.

„Cu un salariu modest, 10 ani de muncă suplimentară se traduc în doar câteva sute de lei în plus la pensie. Contribuțiile plătite ajung la zeci de mii de lei, iar ca să recuperezi acești bani ar trebui să trăiești ca pensionar peste 20 de ani. Sănătatea nu trebuie sacrificată pentru câteva sute de lei”, a explicat analistul economic Adrian Negrescu.

În aceste condiții, un al doilea contract poate contribui la majorarea pensiei, dar presupune și un volum suplimentar de muncă pe parcursul vieții active. Creșterea venitului de la pensionare depinde de nivelul salariului pentru care sunt plătite contribuțiile și de durata activității desfășurate în paralel.

Pilonul III permite economisirea pentru pensie fără un al doilea contract de muncă

Persoanele care urmăresc să își suplimenteze veniturile după retragerea din activitate, fără să accepte încă un loc de muncă, pot lua în considerare contribuțiile la fondurile de pensii facultative din Pilonul III.

Acest sistem permite acumularea treptată a unor economii destinate perioadei de pensionare, prin contribuții periodice stabilite în funcție de posibilitățile financiare ale participantului.

În funcție de fondul ales, contribuțiile pot începe de la aproximativ 50 de lei lunar. Banii sunt investiți de administratorii fondurilor, iar suma acumulată depinde de contribuțiile efectuate, de randamentul investițiilor și de comisioanele aplicate.

Specialiștii prezintă pensiile facultative drept o alternativă pentru persoanele care doresc să economisească pe termen lung, fără să își prelungească programul zilnic prin cumularea mai multor contracte de muncă. Spre deosebire de contribuțiile obligatorii la sistemul public, economisirea prin Pilonul III presupune participare voluntară, iar valoarea acumulată nu este garantată.