Inainte de 1997, Mircea Goia cobora in mina zilnic. Cu primele disponibilizari a riscat sa iasa. Fiind foarte tanar, a luat decizia fara sa stea pe ganduri. Mircea Goia sta acum in fata unui calculator. Casca de miner a ramas un suvenir.
In octombrie 1997 „nu stiam nimic de calculatoare, decat faptul ca exista”, spune Mircea. Fostul miner a decis sa se inscrie la un curs de web-design la Universitatea din Petrosani. Doi ani a stat acasa, iar cand i s-au terminat banii, s-a angajat la fabrica de tigarete, acum falimentara. „In paralel, mi-am plasat CV-ul pe o baza de date romaneasca si am primit o oferta de a construi un site pentru o firma germana (www.buchgourmet.com). A fost o sansa unica”, adauga Mircea Goia. Nemtii au fost foarte multumiti. Dieter-Klaus Eckel, proprietarul BuchGourmet Buchhandlung & Antiquariat, a apreciat calitatile lui Mircea, „dar lucrul hotarator a fost atitudinea lui cand a fost disponibilizat: faptul ca a ales sa investeasca platile compensatorii in cursurile de web-design”. Acum lucreaza in propria firma cu inca trei colegi, printre care graficianul Nelu Cambrea, fost miner.
Din totalul minerilor disponibilizati in ultimii zece ani, doar 5% au avut curajul lui Mircea Goia, de a lucra pe cont propriu, potrivit datelor Guvernului. Din 54 de mii de lucratori la mina in 1989, acum o treime mai lucreaza la Companie, cum ii spun localnicii Companiei Nationale a Huilei (CNH). Cateva sute au incercat sa se intoarca in zonele de origine, altii isi incearca norocul muncind la negru in strainatate, cateva mii si-au gasit loc la patron, insa cei mai multi traiesc din ajutorul de la stat si 9.000 au ramas si fara acesta. Consiliile locale depind intre 30-60% de plata impozitului pe salarii efectuata de catre CNH. Situatia este dramatica la Petrila, care depinde 60%, sau Uricani, peste 50%. La Petrosani se simte mai putin, 30%. si atunci, practic, administratia lucreaza fara fonduri. „Daca vom reusi sa echilibram raportul dintre personalul CNH si numarul angajatilor intr-un sector privat sanatos, care sa nu depinda de Companie, atunci se va rezolva o mare parte din probleme. si de aici importanta oamenilor de afaceri”, spune Octavian Costescu, guvernatorul Vaii Jiului. Numit oficial in septembrie 2002, Costescu provine din mediul de afaceri. Inainte de aceasta functie, a lucrat ca director in Romania pentru mai multe firme internationale, precum Stefanel, Lotto, Nike.
Afirma ca nu face parte din nici un partid politic, iar pariul sau declarat in Valea Jiului este „sa nu mai fie nevoie de nici un guvernator in Vale, in patru ani”. Guvernatorul si-a asumat sa puna oamenii din Valea Jiului la aceeasi masa de discutii pe cele patru categorii – administratia centrala, dea locala, oamenii de afaceri si societatea civila. Faptul ca provine din zona privata i-a cat autoritate in fata acestora. La prima discutie cu el, va scoate pe masa un teanc de carti de vizita ale persoanelor cheie din Valea Jiului.

Semnele capitalismului incep sa se vada si in Vale

Daca pana acum cativa ani investitorii erau speriati de posibilele miscari sociale de aici, treptat, prezenta lor incepe sa se faca simtita. La intrarea in Petrosani au rasarit trei benzinarii occidentale, pe doar cateva sute de metri de sosea. Aceasta va face parte din Coridorul IV european, astfel oportunitatea nu a fost ratata. Interesul investitorilor din afara judetului va deschide si primul supermarket in Valea Jiului. „Zona isi recastiga consideratia oamenilor de afaceri, doua retele de supermarket si-au aratat interesul sa isi deschida o unitate in zona. Consiliul local evalueaza ofertele si va desemna un castigator”, precizeaza Octavian Costescu.
In cele cinci orase din Valea Jiului, sunt inregistrate aproape 1.000 de firme cu participare straina, potrivit Camerei de Comert Hunedoara.
Oamenii de afaceri locali au luat-o inaintea strainilor, iar investitiile acestora incep sa se simta. Sunt patroni care au peste 1.000 de angajati, lucru care parea utopic pe vremea „domniei” lui Cozma.
Aproape in fiecare orasel s-a impus cate un lider in afaceri, care tine zona: Emil Parau in Lupeni, Ioan Nicolae Gui in Aninoasa, Alin Simota, Doru Tamas, Viorel Mihai Bonea si alti cativa in Petrosani. Toti acestia au inceput cu putin, majoritatea fara credite si au implinit visul american in Valea Jiului.
Exista, in principal, trei tipuri de oameni de afaceri facuti aici: micii investitori care, dupa disponibilizare, si-au facut asociatii familiale si se ocupau in general de micul comert, cei care au crescut din afacerile pe langa CNH si industria pe orizontala care alimenteaza Compania, dar care s-a privatizat. Pe langa acestia, cei care au venit din restul tarii, atrasi de facilitati si de costurile mai mici, cum ar fi o intreprinzatoare din Oradea, care si-a mutat fabrica de pantofi de la Oradea la Petrosani, unde are 180 de angajati. Calin-Narcis Pogacias, directorul Camerei de Comert Hunedoara, vorbeste despre „o patrundere lenta a investitiilor straine in Valea Jiului”: „Totusi, exista interes, pentru ca in ultimii ani forta de munca din Arad, Timisoara a devenit scumpa si se simte un efect de saturare”. Unii primari realizeaza importanta vanatorii de investitii. Ilie Botgros, primarul din Aninoasa, spre exemplu, i-a ajutat pe toti oamenii de afaceri spunandu-le sa inceapa investitiile si sa nu isi faca griji pentru autorizatii. La fel in Lupeni, unde autorizatiile se dau nu in cinci zile, ci in trei.

Populatie: 169 mii locuitori
Numarul salariatilor CNH: 17.000
(fata de 54.000 inainte de 89)
someri/fara ocupatie: 14%, pensionari: 26%, casnice 15%, personal cu studii superioare 5%, patron/liber-profesionist 1%;
Numarul de firme: 4.000
Top trei al localitatilor dupa numarul de firme: Petrosani (2.112), Vulcan (786), Lupeni (584)
· 28% din gospodarii nu au bani suficienti pentru strictul necesar;
· numai 21% lucreaza cu regularitate
· peste 9.000 din autodisponibilizatii din 97 au iesit din perioada ajutorului de somaj.

UTILITATI
Gaz: exista, dar nu in toate zonele; e nevoie de racord.
Drumuri: accesul anevoios la partiile de schi, lipsa unor drumuri de legatura intre anumite zone, stare destul de proasta a soselelor.
Transport: tren, microbuze intre orasele, taxiuri scumpe.
Energie electrica: retele pe scheletul exploatarilor miniere, pot aparea unele probleme.
Apa curenta, canalizare: exista.
Doi dealeri Internet (numai dial-up).
Telefoane: acoperire GSM.

OPORTUNITATI DE AFACERI

· industria grea: confectii metalice, prelucrari mecanice (avantajul fortei de munca calificate);
· industrie usoara (lohn – majoritatea femeilor sunt casnice in Valea Jiului, si multe au lucrat in confectii);
· turism in Parang, Retezat: zona turistica foarte buna pentru schi, cu investitii incepute in transportul pe cablu, dar cu infrastructura proasta; terenul inca ieftin: 1-2 euro/mp la Aninoasa, spre exemplu;
· chirii ce pot fi negociate de la zero lei in viitorul parc industrial Livezeni;
· lucrari infrastructura;
· fructe de padure si ciuperci;
· consultanta de afaceri si finantari.