Pentru Alina Ion, granița dintre actul medical și sprijinul spiritual nu există. „Nu ar fi vindecare fără Dumnezeu. Oricât de bune ar fi aparatele și tratamentele, ele singure nu ajung”, spune ea.
Legătura cu Mănăstirea Pasărea a început la 12 ani, când a mers acolo pentru prima dată. „O maică m-a ascultat și mi-a spus să merg acasă, să-mi termin școala, iar când Dumnezeu va rândui, voi fi aproape de Pasărea. Și așa a fost.”
Astăzi, în curtea spitalului se află o bisericuță adusă din Grecia, iar pacienții sunt pomeniți zilnic la slujbele mănăstirii. „Când un pacient este în stare grea, merg la icoana Mântuitorului de la Pasărea și îl rog să ne arate ce trebuie să facem. Pacienții sunt trecuți pe pomelnice și pomeniți la fiecare slujbă.”
Sprijinul maicilor se simte în atmosfera din spital. „Maica stareță Mihaela este mama mea spirituală. M-a învățat să am răbdare și să văd în fiecare încercare o binecuvântare”, mărturisește Alina Ion.
Pentru ea, personalul medical trebuie să transmită pacienților mai mult decât îngrijire: „Le spun colegilor mei că pacientul nu este un bolnav anonim, ci un om pe care Dumnezeu ni l-a încredințat. Zâmbetul și vorba bună fac parte din tratament.”
