N-a fost, cu siguranta, ceea ce si-ar fi dorit Iosif Pop sa includa in discursul sau intr-un moment atat de festiv. Inainte cu doar o zi de lansarea oficiala de catre Banca Transilvania a retelei sale de bancomate si emiterea primelor carduri Maestro, un produs pregatit de multa vreme de banca clujeana, presedintele acesteia, Iosif Pop, a primit, la fel ca toata suflarea economica a Clujului, o veste trasnet. Adunarea Generala a Actionarilor Bancii Dacia Felix, intrunita in acea zi, l-a numit in functia de presedinte pe Ioan Trenca, pana atunci prim-vicepresedinte sau, altfel spus, omul numarul 2 in Banca Transilvania.
Iosif Pop a avut nevoie de toata abilitatea sa diplomatica si actoriceasca in momentul prezentarii sale in fata ziaristilor si a altor invitati la evenimentul lansarii cardurilor. Si a facut-o intr-adevar intr-un mod stralucit. Un Iosif Pop cand sobru si serios, cand sigur pe el si zambitor in momentele mai dificile, a lasat impresia ca n-are cuvinte de repros in vocabular. „Banca Transilvania a fost intotdeauna printre cei care au sustinut BDF”, a spus Iosif Pop, amintind de altfel faptul ca la masa credala, institutia pe care o conduce n-a presat niciodata asupra vecinei aflata in necaz. „I-am ajutat cum am putut, dar intr-adevar la atata ajutor incat sa le dam din oamenii nostri nu ne-am gandit niciodata”, si-a aratat el puterea de a glumi chiar la scurt timp dupa aflarea vestii.
Prea orgolios pentru
a ramane in umbra
Pentru BDF ar putea fi totusi un ajutor insemnat, desi a fost dat fara voia sa de catre Banca Transilvania. Aflata in prim proces de relansare, cu investitori israelieni care au pompat masiv bani in ultima vreme, Banca Dacia Felix s-a confruntat cu o problema neasteptata tocmai cand actionarii sai crezusera ca in sfarsit caruta impotmolita a luat-o incet din loc. Banca Nationala a Romaniei a emis un ordin prin care fostilor conducatori ai Bancorex li se refuza dreptul de a mai conduce o institutie bancara, iar Florin Ionescu, presedintele BDF din vara anului trecut pana in momentul numirii lui Trenca, era tocmai unul dintre cei vizati de acest ordin. Investitorii israelieni s-au zbatut din greu pentru a face rost de un presedinte pentru BDF si s-au aratat multumiti ca Florin Ionescu a acceptat aceasta functie. Cand toate demersurile facute de BDF pentru acceptarea presedintelui Ionescu s-au lovit de refuzul ferm al BNR, investitorii israelieni au inceput o cautare febrila pentru un nou presedinte de banca. Liviu Mandler, unul dintre noii actionari ai BDF si reprezentant al investitorilor israelieni, s-a aratat mai degraba usurat ca povestea cu BNR a luat sfarsit, decat prea sensibil la soarta lui Ionescu, chiar daca a gasit si cuvinte de apreciere pentru munca acestuia la BDF.
Un mare semn de intrebare pentru bancheri este ce l-a determinat totusi pe Ioan Trenca sa renunte la pozitia sa comoda intr-o banca in plina ascensiune si foarte apreciata, pentru greu incercata BDF, o banca in care ultimii presedinti au avut o cariera de cel mult cateva luni.
Cu siguranta, oferta materiala (cifrele n-au fost facute publice) a investitorilor israelieni ar fost greu de refuzat. Dar oamenii care-l cunosc pe Trenca sustin ca acesta este un bancher destul de orgolios pentru a se multumi o viata cu o cariera in umbra lui Iosif Pop, a carui pozitie in Banca Transilvania este practic imposibil de zdruncinat. In plus, Ioan Trenca, care a sustinut imediat dupa numire ca oferta i-a fost facuta in urma cu cateva luni, dar decizia finala a luat-o cu 24 de ore inainte de AGA, pare sa fi fost convins de seriozitatea planurilor noilor actionari pentru relansarea BDF. Cu putin noroc, el s-ar vedea chiar in pozitia de a conduce o banca mai mare decat cea de unde a plecat. Dupa numarul de sucursale, valoarea activelor si a capitalului social, BDF este deja mai mare decat Banca Transilvania, dar acesti indicatori au putina relevanta in cazul sau.
Ramane de vazut cum isi va adapta Ioan Trenca strategia sa dupa intentia investitorilor israelieni. Acestia au in vedere o banca destinata unui cerc mult mai restrans decat era odata BDF. Va fi, dupa toate probabilitatile, o banca prin care se va derula in special activitatea unor companii pe care investitorii israelieni le au sau au in plan sa le demareze in Romania. In general, potrivit lui Liviu Mandler, va fi o banca axata pe corporate banking, pe finantarea exporturilor si aproape deloc pe retail. Acesta este tocmai opusul drumului ales de Banca Transilvania, o banca specializata in finantarea societatilor (in special mici si mijlocii), dar si cu numeroase produse destinate publicului larg.
Una peste alta, plecarea lui Trenca pare a fi o grea pierdere pentru Banca Transilvania (el era raspunzator de cele mai importante domenii operative din banca) si un mare castig pentru BDF. Pe de alta parte, ar putea fi si un inceput de apropiere intre cele doua mari institutii financiare ale Clujului, desi Iosif Pop nu a luat in considerare o apropiere intre cele doua banci. Probabil ca dupa aceste evenimente va trebui sa se mai gandeasca. Chiar daca presedintele Bancii Transilvania pare destul de sigur pe loialitatea actionarilor sai, banca ar putea fi destul de usor tinta unei tentative de preluare. Iar a te baza prea mult pe faptul ca actionarii nu vor raspunde unor oferte tentante se poate dovedi riscant. Cazul Trenca, el insusi unul dintre actionarii importanti si membru fondator al BT, a dovedit ca nu doar actiunile au un pret, ci, probabil, chiar si loialitatea.