Legislatia in vigoare prevede obligativitatea asigurarilor doar in cazul „exportului temporar”, adica daca obiectele participa la expozitii in strainatate. „In acest caz, asigurarea este platita de catre organizatorul expozitiei si nu de catre noi, pentru ca nu ne permitem acest lucru. Politele de asigurare sunt insa confidentiale”, declara Dan Dumitriu, contabil la Muzeul National de Arta. Nici macar acest muzeu, cel mai important din tara, nu are asigurare, motivul fiind cel mentionat mai sus: nu sunt bani. „Pentru cele aproximativ 100.000 de obiecte pe care le avem, ar fi nevoie de o suma aproape egala cu bugetul Romaniei pe un an. Ministerul Culturii nu are bani pentru asigurari, iar din veniturile proprii noi nu am putea asigura nici macar un tablou. Pe de alta parte, nu ar fi corect sa asiguram numai anumite picturi si altele nu”, afirma Dan Dumitriu.
Situatia este aproximativ aceeasi la galeriile de arta; nici ele nu au asigurare, insa din cu totul alte motive. „Obiectele expuse in galeria noastra au regim de consignatie, deci nu sunt proprietatea galeriei. Daca proprietarul doreste sa incheie o asigurare este treaba lui. Cand lasa obiectul la noi, semneaza un act prin care este de acord sa absolve galeria de orice vina in cazul unei calamitati”, spune Dana Aldea, manager de relatii publice la galeria de arta Hanul cu Tei.

Majoritatea obiectelor asigurate sunt tablouri

„Solutii pentru obtinerea fondurilor ar putea fi gasite. Asa cum au fost stransi banii pentru renovarea Ateneului Roman, in campania „Dati un leu pentru Ateneu”, probabil ca s-ar putea organiza campanii similare pentru asigurarea tablourilor de la Muzeul National de Arta sau ar putea fi introdusa in costul biletului o taxa de timbru, iar suma adunata sa fie utilizata pentru asigurare”, spune Sorin Zaharescu, director adjunct la sucursala Bucuresti a societatii de asigurari Allianz – Tiriac.
La aceasta societate, in cadrul politelor de bunuri din gospodarie, sunt asigurate in jur de 80% din colectiile particulare de arta. Cea mai importanta colectie valoreaza 2,5 milioane de dolari, mai exista cateva colectii de un milion de dolari, iar majoritatea valoreaza intre 20.000 si 100.000 de dolari. Pentru orice obiect se face o polita separata si un inventar exact. Astfel, la polita se anexeaza un act cu numele autorului, dimensiunile obiectului, numele lucrarii si alte informatii semnificative. De exemplu, daca este vorba de un tablou, trebuie specificat daca e pictura in ulei, acuarela etc., iar in cazul in care rama este valoroasa, sunt necesare detalii despre aceasta. Cotatiile practicate variaza intre 1,5 si 2,5% din valoarea obiectului. Cu alte cuvinte, pentru o panza de 5.000 de dolari prima de asigurare va fi intre 75 si 125 dolari, urmand ca polita sa fie reinnoita in fiecare an. Importante sunt si conditiile de depozitare si de expunere. „Am fost solicitati sa incheiem o asigurare pentru o familie de batrani, care aveau intr-un apartament de bloc zece tablouri foarte valoroase. Problema era ca picturile erau chiar in holul de la intrare, fiind vazute de toti oamenii care intrau in acea casa. Noi am solicitat mutarea tablourilor, precum si instalarea unei usi solide si a unui sistem de alarma. Ei au refuzat, asa ca noi nu am putut sa-i asiguram”, relateaza Sorin Zaharescu.
Societatea are doua modalitati de evaluare a obiectelor. Daca este vorba de unul extrem de valoros, proprietarul este trimis la un expert agreat de compania de asigurari; cel mai adesea este vorba de critici care cunosc bine operele respectivului artist si care au scris lucrari despre el. In celelalte cazuri, de obicei proprietarul si compania cad de acord asupra valorii obiectului. „Noi ne orientam dupa cota de piata a pictorului respectiv, dupa preturile din galeriile de arta si dupa cataloagele internationale. In plus, eu merg la toate licitatiile de arta din Bucuresti si stiu cum merge piata. Principala noastra problema este ca nu exista un organism abilitat pentru expertize”, explica dl Zaharescu.
Obiectele asigurate de Allianz-Tiriac se impart in trei mari categorii: tablouri, sculpturi, tapiserii si goblenuri. Cat despre provenienta lor, se poate spune ca jumatate sunt obiecte mostenite, iar jumatate sunt obiecte care apartin noii generatii de colectionari din Romania, oameni intre 35 si 50 de ani care au inceput sa colectioneze obiecte de atra arta relativ recent (de trei-patru ani), majoritatea medici si profesori universitari.     

Nici in Anglia muzeele nu au asigurare

Conform unei stiri BBC, acum doi ani, chiar in noaptea de Revelion, o panza semnata Cezanne a fost furata din Muzeul Ashmolean din Oxford. Dupa disparitia picturii, care valora trei milioane de lire sterline, autoritatile au descoperit ca muzeul nu avea asigurare pentru furt, ci doar pentru incendiu si inundatie. In aceeasi situatie se afla majoritatea muzeelor mici din Marea Britanie, iar motivul pentru care operele nu sunt asigurate impotriva diverselor calamitati este lipsa fondurilor. Mai mult, purtatorul de cuvant al Departamentului britanic de Cultura, Mass-media si Sport a declarat ca nici una din colectiile nationale de arta aflate in proprietatea guvernului britanic nu este asigurata, precizand ca primele de asigurare ar fi egale cu PIB-ul unei tari mici.