În 2008-2009 era pe unul din locurile fruntașe în Top 300 Capital, cu o avere estimată la circa 200 de milioane de euro. În 2013 căzuse pe poziția 164, cu 30-32 de milioane, iar în anul următor nu a mai prins un loc în rândul primilor 300 de milionari autohtoni. Ascensiunea fulminantă a lui Nelu Iordache, începută prin 2004, s-a bazat pe firma de transport aerian Blue Air și pe cea de construcții de drumuri Romstrade. Și tot de la cele două companii i s-a tras și căderea.

La mijlocul anilor 2000, Blue Air lansa destinații după destinații, devenind un concurent tot mai serios al Tarom și un jucător important pe piața regională. În 2006, Iordache a negociat cu Aegean Airlines vânzarea companiei sale aeriene, însă discuțiile s-au oprit după ce grecii au considerat prea mare prețul de 30 de milioane de euro. Așa că omul de afaceri a decis să nu mai vândă, ci să se dezvolte. Un an mai târziu, el comanda trei avioane Boeing noi, în valoare de circa 240 de milioane de dolari, și continua deschiderea de rute. În plus, se vorbea tot mai mult despre construcția unui nou aeroport pentru București, în zona Adunații Copăceni, de unde este originar Iordache și unde primar era vărul și partenerul său de afaceri, Ion Tache.

De cealaltă parte, Romstrade câștiga contract după contract de la Ministerul Transporturilor și de la alte instituții publice (în total, valoarea acestora pentru perioada 2007-2012 se apropie de impresionantul nivel de opt miliarde de lei). Printre cele mai importante se numără modernizarea DN67C (Transalpina), refacerea pistei Aeroportului Băneasa sau Pasajul Mihai Bravu din București.

De la bal la spital

Când totul părea că merge extraordinar, a venit criza și au început problemele pentru firmele lui Iordache. Pentru a-și ține afacerile pe linia de plutire, acesta a fost silit, se pare, să comită ilegalități. La începutul lui decembrie 2012, omul de afaceri giurgiuvean a fost arestat preventiv după ce, conform procurorilor DNA, ar fi deturnat 25 de milioane de lei primiți de Romstrade pentru construcția unui tronson din autostrada Arad-Nădlac. O parte din fonduri ar fi fost utilizate pentru a achita o serie de datorii urgente ale Blue Air. Peste câteva luni, Iordache a fost trimis în judecată sub acuzații de fraudă cu fonduri europene, înșelăciune, fals, spălare de bani și delapidare.

O dată cu arestarea omului de afaceri, Romstrade a început să piardă contract după contract. Mai întâi, cel în care au fost descoperite fraudele, apoi cele privind reabilitarea unor sectoare din DN5 și DN6 și construcția centurii Caracal și a Pasajului Mihai Bravu din Capitală. A venit în scurt timp intrarea în insolvență a firmei de construcții și numirea drept administrator judiciar a Casei de Insolvență Transilvania (CITR).

Infractor sau victimă?

În vara lui 2014, Iordache a acuzat CITR de devalizarea cu bună știință a Romstrade și Blue Air (unde Romstrade era acționar majoritar). El a declarat public și că el și imperiul său de business (căci pe lângă cele două companii cunoscute Iordache era implicat și în agricultură, alimentație publică, distribuție de carburanți ori imobiliare) au fost victimele unui atac din partea sistemului: „Mesajul pe care trebuie să-l accept este că un sistem care a fost pornit împotriva mea nu va renunța până ce imperiul financiar de altă dată nu va fi distrus pentru a da satisfacție unui public avid“, spunea el.

Ceea ce este cert este că, de la o avere de circa 200 de milioane de euro la începutul crizei, Iordache a ajuns să fie „dat afară“ din Top 300 în 2014. „Trăiesc pe banii soției“, le spunea în acel an omul de afaceri reporterilor Capital, precizând că nici card bancar nu mai are. (Cu toate acestea, surse familiare susțin că, în aceeași perioadă, „regele asfaltului“ îi cumpărase acesteia o mașină de lux). În plus, el se zbate de câțiva ani să-și demonstreze nevinovăția în dosarul Romstrade (procesul început în 2013 este încă în derulare la Tribunalul București, cu următorul termen fixat pentru 13 iunie). Iar din aprilie 2016 este vizat de un nou dosar penal, de această dată instrumentat de DIICOT, principalele capete de acuzare fiind evaziune fiscală și spălare de bani (cu un prejudiciu estimat la 13 milioane de lei).

Lupta pentru Blue Air

Deși unii îl văd definitiv la pământ, Iordache dă semne că nu se lasă. Și că ar dori să ia înapoi ceea ce i-a aparținut. Pe 22 septembrie 2015, la Tribunalul Giurgiu era înregistrat un proces prin care omul de afaceri dădea în judecată BATA Sky Imobiliare SA (fosta Blue Air Transport Imobiliar SA), cerând anularea unei hotărâri AGA. Cei implicați nu doresc să vorbească oficial despre asta, însă am aflat de la o surse bine informate că fostul patron al companiei aeriene dorește să anuleze decizia prin care activitatea companiei a fost transferată în 2013 către o firmă nou-înființată, Blue Air Airline Management Solutions SRL (Blue Air AMS). Aceasta din urmă a intervenit în proces în noiembrie anul trecut, cerând, desigur, păstrarea hotărârii cu pricina. O lună mai târziu, disputa a fost scoasă de pe rolul instanței giurgiuvene și mutată la Tribunalul București, unde următorul termen se va judeca pe 7 iunie. Deocamdată, se pare că au fost luate în discuție mai mult chestiuni procedurale, cum ar fi eșalonarea în 12 rate lunare a taxei de timbru de 168.000 de lei pe care Iordache o va plăti în acest caz.

De altfel, nu este prima încercare a lui Iordache de a bloca tranzacția. El a mai avut o tentativă, pe 25 iulie 2013, când a dat în judecată Blue Air AMS SRL și BATA Sky Imobiliare la același Tribunal Giurgiu, cerând instanței emiterea unei ordonanțe președințiale privind tranzacția de preluare a liniei aeriene. În februarie 2014, cererea sa a fost respinsă.

O tranzacție în ceață

Afacerea pe care o contestă Iordache ridică, într-adevăr, semne de întrebare. Totul a început cu intrarea în insolvență a Romstrade. Cum firmea de construcții deținea 89% din Blue Air, s-a decis ca linia aeriană să fie vândută pentru a fi recuperate măcar parțial pagubele creditorilor. „Doar că dacă inițial prețul stabilit era de 30 de milioane de euro și erau cel puțin șapte doritori, negocierile au fost întrerupte brusc de o decizie neașteptată a ANAF, care în aprilie 2013 a blocat conturile firmei pentru o datorie de șase milioane de lei pe care Blue Air o avea către stat“, povestește un fost manager al companiei. „În acel moment, lichidatorul Romstrade, Casa de Insolvență Transilvania, i-a întrebat pe cei interesați de Blue Air dacă sunt dispuși să plătească respectiva sumă. Singurii care au acceptat au fost Airline Management Solutions SRL (devenită mai târziu Blue Air Airline Management Solutions SRL), o firmă înființată cu o lună în urmă de doi angajați ai Blue Air (un pilot și un funcționar), un antreprenor fără rezultate deosebite în afaceri și patroana unei agenții de turism obscure din Bruxelles, veche parteneră de afaceri a Blue Air. În schimbul a șase milioane de lei și al angajamentului de a onora biletele deja vândute, aceștia au devenit noii patroni“, explică fostul manager.

La vremea respectivă, s-a spus că valoarea biletelor deja vândute în avans era de 26 de milioane de euro. Un fost director al Tarom pune la îndoială această cifră: „Vreți să-mi spuneți că o firmă despre care se știa clar că are probleme încă din 2012 reușise să vândă sute de mii de bilete? Eu nu cred asta. Mai degrabă a fost un număr scos din burtă pentru a preîntâmpina un scandal.“

Deși au fost contactați pentru a li se cere părerea privind acest subiect, reprezentanții Blue Air au refuzat să răspundă întrebărilor noastre.

6 milioane de lei a costat în realitate preluarea Blue Air în 2013, susțin surse apropiate tranzacției. Oficial, cumpărătorii au preluat și obligații de circa 28 de milioane de euro, din care aproximativ 26 de milioane bilete vândute în avans


Te-ar putea interesa și: