Disputa dintre miniştrii muncii din ţările UE legată de respectarea de către toate statele membre a săptămânii de lucru de 48 de ore a consemnat, săptămâna trecută, încă o rundă cu final nedecis. Dar neînţelegerile de la Bruxelles nu lasă deloc indiferente companiile din România, pentru care orice ajustare a timpului de lucru săptămânal înseamnă costuri suplimentare.
Dezbaterea care a adus faţă în faţă, pe de o parte, Marea Britanie şi ţările care au aderat în 2004, iar, pe de altă parte, Franţa, Italia şi Spania se referă la „reducerea de la 12 la doar trei luni a intervalului în care un angajat poate lucra maximum 60 de ore pe săptămână“, după cum a explicat, pentru revista Capital, Katharina von Schnurbein, purtătorul de cuvânt al comisarului european al muncii, Vladimir Pidla. Dacă britanicii susţin depăşirea plafonului de 48 de ore de lucru pe săptămână, francezii cer menţinerea limitei actuale. Dincolo de discuţiile la nivel înalt, sindicatele îşi fac propriile înţelegeri cu marii angajatori. Este cazul puternicului sindicat german IG Metall, care a spus „da“ pentru introducerea programului de lucru de 40 de ore săptămânal la gigantul Siemens, faţă de 35 de ore înainte, în schimbul garanţiei oficialilor companiei de a nu face concedieri timp de doi ani.
Disputa din cadrul Uniunii Europene aduce în prim-plan şi la Bucureşti, care se pregăteşte de intrarea în Uniune, discuţiile legate de acest aspect, mai ales că, potrivit companiilor de resurse umane, în România există „un cult“ al muncii peste program, de la „entry-level“ până la managementul de top. „Salariaţii din construcţii, cei care lucrează în sectoarele de producţie, precum şi managerii companiilor multinaţionale sunt cei care, frecvent, lucrează peste programul normal, şi chiar şi în weekend“, spune Magdalene Gogoi, legal affairs manager la Adecco România. Exemplele concrete nu sunt deloc puţine. „La Poşta Română sunt persoane în serviciul de transport care, anual, au şi 600 de ore suplimentare de lucru neplătite şi care nici nu îşi pot lua liber, conform legii, din lipsă de personal“, susţine Matei Brătianu, secretarul general al Blocului Naţional Sindical (BNS). E o regulă ca în domeniul curieratului să se lucreze mult peste program. „Înregistrăm aproape 1.100 de ore suplimentare în fiecare lună, ceea ce pentru companie înseamnă cheltuieli lunare în plus de 38.000 de lei, pentru plata acestor ore. În situaţia în care aceste costuri vor creşte de la anul, ne gândim la subcontractarea unor activităţi din cadrul firmei“, spune Ana Glavce, director general de resurse umane la TNT România.
În condiţiile în care la nivel european se obişnuieşte ca muncitorii să stea la serviciu mai mult de zece ore pe zi, ceea ce înseamnă o depăşire clară a plafonului de 48 de ore săptamânal, costurile cauzate de ajustarea programului de lucru conform normei UE reprezintă o grijă importantă pentru angajatori, inclusiv pentru cei din România. „În cazul companiei noastre, cheltuielile cu orele suplimentare ajung la 4% din bugetul alocat salariilor. De aceea, dacă România va accepta o limitare suplimentară, factorii de decizie nu trebuie să uite că toţi angajatorii români se aşteaptă să fie recompensaţi pentru aceste cheltuieli în plus“, afirmă Florin Ionuţ, director financiar la Sumitomo Electric Wiring System (SEWS) România, producător de cablaje electrice, care are 4.000 de angajaţi.
De cealaltă parte, reprezentanţii BNS sunt de părere că tentativa politicienilor UE de a reduce numărul de ore de lucru are ca scop nedeclarat reducerea şomajului. „Patronii vor fi nevoiţi să facă noi angajări fără ca guvernele din Uniune să facă mari eforturi. Dar, ca lider sindical, nu mă pot duce la oameni să le spun să lucreze mai puţine ore, în condiţiile în care la noi salariile actuale nu ajung pentru un trai decent“, spune Matei Brătianu. Reprezentanţii firmelor de resurse umane consideră că o astfel de strategie nu va avea rezultatele aşteptate de liderii europeni. „Crearea de locuri suplimentare de muncă va depinde mai mult de nivelul de dezvoltare a economiei şi a companiilor, precum şi de apariţia unor noi jucători pe piaţa din România şi mai puţin de modificarea acestei norme“, consideră Costică Roşoiu, managing partner la Lugera&Makler. În timp ce atât sindicatele, cât şi reprezentanţii companiilor îşi pun întrebări şi caută soluţii, Gheorghe Barbu, ministrul muncii, răspunde calm: „Noi nu vom fi afectaţi, indiferent de decizia pe care o vor lua cei din UE“.
Ce spune codul muncii
Legislaţia românească din domeniul muncii precizează că pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata timpului de muncă este de opt ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.
Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani, durata timpului de muncă este de şase ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână.
„WORKOHOLICII“ DIN ROMÂNIA
Anul trecut, din cei 5,9 milioane de salariaţi din România, aproape 1,2 milioane au lucrat peste 46 de ore pe sĂptămână.Pentru angajaţii din comerţ şi servicii, depăşirea programului de lucru este la ordinea zilei, ponderea acestora în totalul celor mai solicitante ocupaţii din România fiind de aproape 21%.
Câte ore stau la serviciu europenii
Datele Federaţiei Angajatorilor Europeni arată că salariaţii din fostele ţări comuniste stau mai mult la locul de muncă decât cei din Vest.
Ţara Nr. ore medii – Maximul de lucru legal
Letonia 43,3 – 48
Cehia 43,0 – 46,5
Polonia 42,9 – 46,5
România 41,6 – 48
Italia 39,7 – 48
Franţa 37,4 – 43,4
Marea Britanie 36,8 – 48
Olanda 32,6 – 48
Datele sunt aferente unei săptămâni din trimestrul III din 2004
Letonii au cel mai puţin timp liber
Timpul petrecut de letoni În afara locului de muncă reprezintă 5,2% din totalul săptămânal, în timp ce, pentru suedezi, aproape 30%.
Ţară –- Timpul petrecut la serviciu săptămânal
Letonia – 94,8%
Polonia – 93,1%
Cehia – 85,0%
Marea Britanie – 84,5%
Italia – 79,4%
Olanda – 77,0%
Franţa – 73,6%
Suedia – 70,1%
Datele sunt aferente unei săptămâni din trimestrul III din 2004
Europa se împarte în tabere
1993 O directivă a Comisiei Europene a stabilit ca programul săptămânal de lucru să fie limitat la 48 de ore. Nouă ani mai târziu este introdusă posibilitatea unor derogări, doar pentru anumite categorii profesionale, cum ar fi medicii.
2004 Miniştrii muncii din UE încep dezbaterile pentru stabilirea unui program de lucru săptămânal fix care să fie aplicat de către toate ţările membre.
2006 Întâlnirea de la Bruxelles privind rediscutarea programului de lucru european se încheie fără un rezultat concret. Mai mult, se conturează două tabere. Pe de o parte, Italia şi Franţa, care susţin aplicarea unei norme europene unice, iar de cealaltă parte, Marea Britanie, care militează pentru un program de lucru peste normele europene în vigoare. În timp ce în Franţa timpul de lucru săptămânal este de 35 de ore, britanicii au beneficiat ani la rândul de derogări.
Comisarul european al muncii, Vladimir Spidla, a spus că, din cauza nerespectării reglementărilor în vigoare, Comisia Europeană va întreprinde demersuri de admonestare a mai multor state. „Comisia va trimite o scrisoare reprezentanţilor statelor vizate. Dacă timp de două luni nu se observă nici o reacţie din partea reprezentanţilor ţării vizate, Comisia Europeană va acţiona în justiţie statul respectiv“, a declarat pentru Capital, Katharina von Schnurbein, purtătorul de cuvânt al comisarului european al muncii, Vladimir Pidla.
