Misterul Partenonului, demontat după mii de ani. Ce a descoperit un matematician de la Oxford

Un matematician de la Universitatea din Oxford contestă una dintre explicațiile cunoscute despre modul în care a fost construit Partenonul din Atena. Partenonul (Parthenon, în greaca veche: Παρθενών) este templul consacrat zeiței Athena Parthenos, construit pe Acropola din Atena și considerat una dintre capodoperele arhitecturii Greciei antice.

Partenonul ascunde un mister vechi de secole. Teoria celebrei „iluzii optice” este contestată

Alain Goriely susține că teoria potrivit căreia constructorii greci antici au introdus intenționat anumite curbe și modificări ale structurii pentru a corecta iluziile optice este, cel mai probabil, un mit.

Goriely și-a prezentat argumentele într-o lucrare intitulată „Iluzia iluziilor”. Cercetarea analizează afirmația potrivit căreia arhitecții Partenonului ar fi ajustat platforma de piatră, coloanele și elementele sculpturale pentru ca templul să pară perfect drept și uniform atunci când este privit de la distanță.

Potrivit acestei teorii, modificările nu ar fi avut doar un rol estetic, ci ar fi fost introduse pentru a contracara modul în care ochiul uman percepe anumite forme și proporții. Ideea este asociată cu scriitorul roman Vitruvius, care a descris astfel de practici la aproximativ 400 de ani după finalizarea Partenonului, în anul 432 î.Hr, relatează greekreporter.com.

Curbele platformei și forma coloanelor, analizate matematic

Una dintre explicațiile tradiționale pornește de la presupunerea că o platformă perfect plată din piatră ar putea părea privitorului ușor lăsată în centru. Pentru a compensa această impresie, constructorii ar fi realizat platforma cu o curbură discretă către partea superioară.

O explicație similară a fost oferită pentru coloane. Acestea prezintă o ușoară îngroșare a fusului, caracteristică denumită „entasis”. Potrivit teoriei consacrate, forma ar fi fost aleasă pentru ca structurile verticale să nu pară că se înclină sau se prăbușesc spre interior atunci când sunt privite de la anumite distanțe.

Și coloanele aflate la colțurile templului au fost incluse în această interpretare. Ele sunt puțin mai groase, iar explicația tradițională susține că lumina din jurul lor le-ar fi făcut să pară mai subțiri decât coloanele observate pe fundaluri mai întunecate.

O altă modificare asociată teoriei privește sculpturile amplasate în partea superioară a construcției. Figurile sculptate au fost mărite, iar această caracteristică a fost explicată prin necesitatea de a compensa faptul că ele erau privite de jos.

Măsurătorile Partenonului puse în raport cu percepția vizuală

Pentru a verifica aceste explicații, Goriely a folosit măsurători ale Partenonului și informații provenite din studiile privind vederea umană. Analiza sa a urmărit să stabilească dacă modificările atribuite constructorilor ar fi produs efectul optic pentru care sunt prezentate în mod tradițional.

În cazul platformei, matematicianul a constatat că aceasta se curbează cu aproximativ 6 centimetri, respectiv 2,4 inci, pe întreaga sa lungime. Potrivit analizei sale, diferența este, în general, prea mică pentru a putea fi observată cu ochiul liber de la distanțele obișnuite de la care este privit templul.

Goriely a analizat și explicația referitoare la coloanele de colț. Rezultatele sale indică faptul că pozițiile exacte din care efectul optic ar trebui să funcționeze sunt atât de restrânse și nepracticabile, încât aplicarea acestei soluții ar fi putut produce mai multe neregularități decât cele pe care ar fi trebuit să le corecteze.

Prin urmare, ajustările arhitecturale existente la Partenon nu oferă, potrivit analizei lui Goriely, o confirmare matematică pentru teoria potrivit căreia ele au fost proiectate în mod special pentru a corecta iluziile optice.

O explicație veche, contestată înaintea testelor moderne

Matematicianul atrage atenția și asupra sursei istorice a acestei interpretări. Vitruvius a descris anumite tehnici arhitecturale, însă nu a prezentat dovezi care să demonstreze că constructorii greci ai Partenonului au urmărit în mod intenționat să corecteze iluziile vizuale prin aceste modificări.

Teoria nu este însă pusă sub semnul întrebării pentru prima dată. Goriely amintește că unii istorici au contestat-o cu mult timp înainte ca metodele moderne de analiză matematică și studiile asupra percepției vizuale să permită testarea ei.

Printre cei care au ridicat obiecții s-a numărat arhitectul francez Claude Perrault, activ în secolul al XVII-lea. Acesta a susținut că nu există un motiv real pentru modificarea proporțiilor coloanelor cu scopul de a produce efecte optice.

Analiza lui Goriely reia astfel o dezbatere veche despre motivele pentru care constructorii Partenonului au introdus diferențele subtile de formă și proporție observate la templul din Atena.