In Bucuresti, actioneaza patru firme mari care, in urma unei licitatii realizate de primaria municipiului, au incheiat contracte pentru salubrizarea unor sectoare ale Capitalei. Astfel, Rebu activeaza in sectoarele 1, 4 si 5, Supercom in 2, Rosal in 3 si Urban in 6. Contractul-cadru cu fiecare dintre aceste firme prevede, in general, aceleasi activitati.
Firmele trebuie sa preia gunoiul menajer de la populatia din sector, si deseurile de la agentii economici din zona. De asemenea, trebuie sa asigure curatenia arterelor din sector, pe baza unor planuri stabilite de comun acord cu Primaria. Activitatile firmelor de salubritate sunt maturarea mecanizata si manuala a arterelor, razuirea rigolelor (luarea prafului intarit de pe marginea strazilor), stropitul stradal si spalatul stradal.
De asemenea, iarna, trebuie sa asigure deszapezirea sectoarelor de care se ocupa si combaterea poleiului. Daca partea de preluare si transport al gunoiului este o afacere prospera, asociatiile de locatari si persoanele juridice platind transportul gunoiului la groapa, mentinerea curateniei este o munca de Sisif in Bucuresti.
Strazile nu pot fi maturate mecanizat, cu utilaje speciale, eficiente. Cauza principala o reprezinta masinile parcate pe marginea strazilor. Peste 80% din strazi trebuie maturate manual, de catre echipe speciale.
Cantitatea de praf din Bucuresti este imensa, din cauza suprafetelor virane pe care nu este plantata iarba, a masinilor care parcheaza pe spatiul verde si a utilajelor de constructii care imprastie pamant in tot orasul. Lipsa de civilizatie a cetatenilor isi spune cuvantul. Daca in alte tari este imposibil de conceput sa fie aruncata o hartie sau un muc de tigara pe jos, in Bucuresti, este un lucru normal. Masurile de constrangere sunt ca si inexistente, pe lista de prioritati a Primariei Capitalei spectacolul si circul fiind mult inaintea eficientei. In afara de hartiile aruncate de cetatenii lipsiti de bun-simt, firmele de salubritate trebuie sa mai stranga si gunoaiele si molozul aruncate in depozitele neautorizate.
Acestea provin atat de la cei care traiesc sub pragul saraciei si nu au bani pentru a plati preluarea gunoiului, cat si de la buticari si persoane care isi amenajeaza locuintele. „Lunar, pierdem 20 de miliarde de lei adunand gunoiul din aceste depozite”, spune Ilie Ciuclea, patronul firmei Supercom. Logistica trebuie sa fie bine pusa la punct. Este mult mai scumpa preluarea gunoiului din cartierele de case decat de la blocuri.
Masina trebuie sa opreasca la fiecare casa pentru preluarea deseurilor si se umple in mult mai mult timp. Se apropie insa si vremuri mai bune. Se constata ca, pe masura ce nivelul de trai creste, gunoiul devine mai usor. Acelasi volum de gunoi are o masa mai mica, ambalajele si pet-urile luand, incet, incet, si in Romania, locul cojilor de cartofi.     

Gunoierii merg cu masini de 200.000 DM, cu computer de bord
Cea mai mare parte a gunoaielor din sectorul 2 al Bucurestiului sunt stranse de autospecialele firmei Supercom. Acestea sunt cele mai moderne utilaje de salubritate, toate fiind cumparate noi-noute. Ionel Ilie Ciuclea s-a apucat de afaceri imediat dupa Revolutie. „Am fost muncitor matriter, apoi am facut liceul si facultatea la seral si, in cele din urma, am ajuns director de fabrica”, isi aminteste Ilie Ciuclea. „M-am apucat de afaceri in ‘90. Cateva saptamani am carat apa minerala cu Dacia, in portbagaj, pe urma am mai carat niste becuri, pe urma vopsele. Am vrut sa investesc intr-o industrie, dar mi-am dat seama ca o serie intreaga de industrii romanesti vor disparea si ca trebuie sa ma orientez spre servicii”, continua Ilie Ciuclea. Supercom exploateaza in momentul de fata 5.000 de hectare de teren agricol, realizeaza transporturi internationale cu 26 de TIR-uri, are antrepozite cu o suprafata de 70.000 de metri patrati, realizeaza constructii civile si energetice si lucrari de aviatie utilitara. Nu in ultimul rand, Ilie Ciuclea este patronul echipei de fotbal Juventus Colentina, din Divizia B.
Doua motive principale l-au determinat pe acesta sa investeasca in sectorul salubritatii. „In primul rand, am cautat un domeniu in care sa existe cerere permanenta si riscuri minime. In al doilea rand, m-am gandit ca nu se poate sa nu fim in stare nici gunoiul sa ni-l strangem singuri si sa vina strainii sa o faca”, spune Ilie Ciuclea. Intre 1994 si 1997 afacerea cu salubritatea a fost in faza de proiect, timp in care patronul a facut cateva vizite in Austria, Germania, Italia si Olanda, de unde „a furat meseria”. In 1998 a fost incheiat contractul de leasing pentru masini, iar in 1999 au fost livrate primele utilaje. In octombrie 1999, Supercom a participat la licitatia organizata de Primaria Bucurestiului, iar in noiembrie acelasi an, au inceput, efectiv, sa lucreze.
La Supercom, in departamentul de salubritate lucreaza 600 de oameni, care deservesc o populatie de 450.000 de persoane, la care se adauga peste 100.000 de persoane aflate in trafic in sectorul 2 si care sunt producatori de deseuri. Ca si celelalte comapnii din domeniu, si Supercom are aceleasi atributii. Trebuie sa stranga gunoaiele de la agentii economici, de la populatie si sa faca si curatenie stradala. Partea de logistica si organizare este deosebita.
Fiecare masina de gunoi are computer de bord, care indica diversi parametri, de la gradul de umplere a benei, pana la consumul de carburant. O autospeciala marca IVECO a costat 200.000 DM, toate fiind achizitionate noi. Programul de recoltare se stabileste computerizat, fiind utilizat un soft special pentru calcularea traseului optim al masinii de gunoi, in functie de cantitatea produsa de fiecare client, si ritmicitatea recoltarii. Sectorul a fost impartit, pe harta, in 20 de „ateliere de productie”, fiecare condus de un responsabil de zona. Fiecare masina deserveste zilnic, in doua sau trei schimburi, cateva strazi bine stabilite. Totul este coordonat la secunda. Fiecare echipaj de pe autogunoiera (sofer plus doi operatori) este dotat cu statii de emisie-receptie prin care sunt verificati mereu. Li se cere cateodata sa dea statia cetateanului de la care ridica gunoiul, pentru a se stabili daca gunoierii sunt intr-adevar, acolo unde raporteaza ca se afla.
A fost gasita si solutia impotriva furturilor de carburant. Firma are propria statie de benzina, iar cheile de la rezervoare nu se afla la soferi, ci la gestionarul statiei. In fiecare seara se face plinul, iar consumul din ziua precedenta este egal cu cantitatea care intra in rezervor la alimentare. O masina face zilnic circa doua curse de 120 de kilometri. Maturatorii au norme clare, fiecare. De exemplu, de la stalpul 47 la stalpul 57 de pe soseaua Colentina, o echipa de doi muncitorii trebuie sa tina strada luna si sa descarce cosurile de gunoi.
Firma mai are un dispecerat unde pot fi chemate masini care sa preia moloz sau alte gunoaie rezultate in urma unor lucrari speciale. Succesul serviciului este relativ, majoritatea preferand sa arunce gunoiul pe terenurile virane. Pe viitor, Supercom si-a propus sa construiasca propria groapa de gunoi ecologica si sa realizeze preluarea si distrugerea deseurilor speciale produse de spitale.    

Actionarii Rosal au stat 62 de ani printre gunoaie
In urma cu 11 ani, Silviu Prigoana si-a deschis prima firma. Erau primele luni de dupa Revolutie, iar societatea a fost a 47-a firma privata infiintata in Romania. Amintirile legate de primele afaceri sunt de-a dreptul comice. „Mi s-a luat un interviu la Televiziunea Romana, in 1990, si m-au intrebat: „Domnule, dar de ce nu vreti sa lucrati intr-o fabrica, la strung?”. Le-am spus ca nu am vocatie de strungar. Atunci mi-au zis „Bine, si daca toti romanii o sa ajunga patroni, atunci cine o sa munceasca?””, isi aminteste Silviu Prigoana. Pana la urma a gasit si raspunsul la intrebarea retorica pusa de reporterul TVR: „O sa munceasca nemtii, americanii, elvetienii, ungurii, somalezii, daca suntem mai destepti ca ei. Daca nu, o sa muncim noi pentru ei.” Prigoana este, in prezent, unul dintre romanii care nu muncesc pentru altii. A obtinut licenta pentru un post de televiziune si spera ca intr-un an sa patroneze cel mai mare trust de presa din Romania. r
Deocamdata, activitatea principala ramane stransul gunoaielor. Firma Rosal, al carui actionar si presedinte este, se ocupa de salubritatea sectorului 3 al Bucurestiului. Rosal trebuie sa ridice gunoaiele de la populatia si firmele din acest sector. In afara de asta, trebuie sa se ocupe de curatenia stradala. Mormanele de gunoaie care zaceau pe strazi, in primii ani de dupa 1990, i-au dat lui Prigoana ideea acestei afaceri. S-a asociat cu patru colaboratori cu experienta in domeniu, care mai lucrasera la firme cu acelasi profil. Cei cinci asociati de la Rosal au impreuna 62 de ani de experienta in gunoaie. In 1999, Rosal a preluat 350 de angajati de la Rebu, iar in prezent, are 710 salariati cu carte de munca. Un maturator primeste 2.200.000 salariu net, la care se adauga bonuri de masa si echipament de protectie. Si asta nu e tot. r
Gunoierii de la Rosal au toti carduri bancare, salariile fiindu-le virate direct in cont. Zilnic, 35 de autogunoiere cu capacitati de 16 sau 30 de metri cubi de gunoi fac doua-trei curse, pentru a strange gunoaiele. „Zilnic, Rosal transporta la groapa de gunoi circa 75 de tone de deseuri menajere, iar lunar, 3.000 de tone de gunoaie sunt transportate de la depozitele unde acestea sunt abandonate in timpul noptii, fie de buticari, fie de populatia care nu are contracte de salubritate. Din 450.000 de locuitori cati exista in sectorul 3, doar 350.000 platesc pentru ridicarea gunoaielor”, declara Dumitru Mihalache, director general la Rosal. Pentru a evita acumularea mormanelor de gunoaie, firma a amplasat pubele de mare capacitate, unde gunoiul se poate arunca gratuit. Aici apar alte probleme. r
Exista in Bucuresti familii foarte numeroase care se ocupa cu cotrobaitul in aceste pubele, in cautare de paine sau sticle. Pentru ca vreunul dintre puradei sa nu piarda timpul la o pubela care a fost deja vizitata de capul familiei sau de vreun frate, si-au pus la punct un sistem ingenios de semnalizare. Dupa ce unul dintre ei inventariaza un container, da foc continutului. Munca tiganilor se eficientizeaza, firmele de salubritate pierd bani. tr
r
Rebu „matura” un miliard de lei in fiecare zir
Rebu a implinit deja patru ani de cand si-a inceput activitatea in Bucuresti. Societatea a fost constituita avand ca actionari in proportie de 50%-50% Consiliul Local al Municipiului Bucuresti si societatea germana RWE. Actiunile RWE au fost in cele din urma preluate de alta companie germana, Remert Recycling Romania. Rebu a avut sarcina de a mentine curatenia in tot Bucurestiul, iar din 1999 se ocupa doar de sectoarele 1, 4 si 5. Activitatile pleaca de la colectarea si transportul gunoiului, pana la spalarea strazilor, curatarea zapezii si combaterea poleiului pe timp de iarna. In ceea ce priveste colectarea de la populatie, Rebu a demarat un program la moda in Occident. Au fost impartite gospodariilor si asociatiilor de locatari saci speciali, din plastic, pentru deseuri selectate. In fiecare dintre acesti saci se pun deseuri de sticla, hartie, plastic si fier. Persoanele care fac sortarea nu sunt platite, dar aceste deseuri sunt ridicate gratuit, nefiind considerate gunoaie. r
Si in sectoarele deservite de Rebu minipunctele de depozitare a gunoaielor reprezinta o mare problema. Pentru a reduce pierderile cu acestea, societatea a amplasat pubele de 1,1 metri cubi in acele zone. Singurul castig este ca acestea nu mai trebuie umplute cu gunoiul adunat de pe jos, deseurile fiind puse direct in pubela. Parcul auto cuprinde 340 de utilaje, fie ramase mostenire de la vechiul Rasub, fie aduse de partenerul german. Vedeta este autogunoiera de mare capacitate cu bunker de 24 de metri cubi, in care gunoiul este compactat. Lunar, se strang 25-30.000 de tone de gunoi. Se lucreaza in trei schimburi. Deseurile menajere se colecteaza, atat cat este posibil, in schimbul 1, intre orele 6 si 14, iar ce nu poate fi acoperit in acest interval se realizeaza in schimbul al doilea. In schimbul al treilea este deservita zona centrala, unde nu pot fi stranse gunoaiele ziua, din cauza aglomeratiei. Curatenia se face tot in trei schimburi. „La Rebu lucreaza 1.650 de oameni, dintre care 286 sunt soferi, 267 incarcatori pe autogunoiere si 670 maturatori. Salariul net este cuprins intre 2 si 2,5 milioane. In ceea ce priveste munca maturatorilor, la Rebu s-au desfiintat echipele mari, pentru ca mai mult stateau la taclale decat munceau. Acum, fiecare om are un sector bine stabilit de care este responsabil, iar eficienta a crescut mult. Gunoierii primesc premii cand sunt chemati la lucru de sarbatori sau pentru actiuni speciale. Veniturile firmei provin in proportie de 40% de la persoanele fizice carora firma le ridica gunoiul, 40% din contractul cu Primaria si 20% din ridicarea gunoiului de la agentii economici”, spune Catalin Dorojan, director de productie la Rebu. Marea problema a celor de la Rebu si a celorlalte firme mari de salubritate o reprezinta concurenta neloiala. Exista pirati ai gunoiului. Este vorba de firmulite care au trecut ca obiect de activitatea si salubritatea. Acestea incheie contracte cu unii cetateni, dar gunoiul nu ajunge la groapa, ci este aruncat pe maidane, de unde trebuie adunat tot de firmele mari. t