Marele actor al României s-a stins, lăsând un gol imens. Toți românii l-au iubit. Va fi veșnic

Cu o carieră ce a traversat peste cinci decenii de artă scenică și cinematografică, maestrul Costel Constantin a lăsat în urmă nu doar roluri memorabile, ci și un model de discreție, rigoare și adevăr artistic.

Un an de când s-a stins marele actor

Pe 22 iunie se împlinește un an de când scena românească s-a despărțit de unul dintre cei mai distinși și longevivi actori ai săi. Costel Constantin, figură emblematică a teatrului și filmului românesc postbelic, a încetat din viață la vârsta de 81 de ani, lăsând în urmă o moștenire artistică profundă și un gol greu de înlocuit.

„Cu adâncă tristețe anunțăm trecerea la Veșnicie a marelui actor COSTEL CONSTANTIN, un coleg minunat, un artist desăvârșit, cu o lungă și o prodigioasă carieră atât în teatru, cât și în film, cu zeci de roluri memorabile!”, scria anul trecut Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București, instituție de care a fost legat peste cinci decenii.

Un debut promițător, o carieră de anduranță

Născut pe 20 octombrie 1942 la Galați, Costel Constantin s-a format în atmosfera exigentă a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, sub îndrumarea profesoarei Beate Fredanov. A absolvit în 1964 și, după o perioadă de afirmare treptată, a debutat în 1970 pe scena Teatrului Național, într-un rol provocator: Nick, din „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” de Edward Albee.

De aici a început un parcurs artistic remarcabil, susținut de o disciplină profesională neabătută și de o capacitate de metamorfoză scenică rară. A fost un actor cu o versatilitate remarcabilă, traversând cu naturalețe universuri dramaturgice dintre cele mai diverse – de la clasicii ruși și elisabetani, până la Caragiale, Delavrancea, Sebastian, sau dramaturgi contemporani.

Printre spectacolele de referință în care a evoluat se numără Săptămâna patimilor de Paul Anghel, Regele Lear de William Shakespeare, Năpasta, O scrisoare pierdută, Alexandru Lăpușneanu, Azilul de noapte de Maxim Gorki, Apus de soare, Steaua fără nume și Sâmbătă, duminică, luni de Eduardo De Filippo. Fiecare rol a fost o demonstrație de rafinament, de stăpânire a limbajului scenic și de empatie subtilă cu personajele interpretate.

Ultima sa apariție pe scenă a avut loc în iunie 2023

Ultima sa apariție pe scenă a avut loc în iunie 2023, în spectacolul „Omul care a văzut moartea” – o piesă jucată cu succes timp de un deceniu la Teatrul Național. În acest rol, Costel Constantin a demonstrat o vitalitate impresionantă, însuflețind personajul principal în peste 200 de reprezentații. A fost o creație de maturitate artistică, ce a purtat, parcă, o notă profetică în titlul său.

Actorul care nu a trăit pentru succes, ci pentru adevăr

Costel Constantin nu a fost niciodată un actor în căutarea reflectoarelor facile. Nu a cultivat vedetismul și nu s-a expus dincolo de spațiul sacru al scenei. A fost un profesionist sobru, pasionat de actul teatral în esența sa și fidel unor standarde înalte, într-o lume în care superficialitatea devenise tot mai vizibilă.

În paralel cu activitatea teatrală, a avut o contribuție importantă și în cinematografie. A jucat în filme emblematice precum Tănase Scatiu (1975, regia Dan Piţa), Ion – blestemul pământului, blestemul iubirii (1979, regia Mircea Mureşan), Buletin de București (1982, regia Virgil Calotescu), A unsprezecea poruncă (1990, regia Mircea Daneliuc) și Omul zilei (1997, regia Dan Piţa). A adus pe ecran personaje de o adâncime psihologică rară, dând dovadă de o adaptabilitate fină între registrul teatral și cel cinematografic.

Moartea lui Costel Constantin încheie nu doar o biografie, ci și o epocă în care actoria era trăită ca vocație, nu ca expunere. Într-un climat artistic tot mai tensionat și comercial, dispariția sa obligă la reflecție: asupra sensului artei actorului, asupra memoriei culturale, dar și asupra valorilor tăcute care stau la temelia unei cariere durabile.