Alertă! Toți românii care au datorii trebuie să știe asta: Ce se întâmplă anul acesta

Neîndeplinirea unei obligaţii de bunăvoie îi permite creditorului varianta unui îndepliniri forţate a acelei obligaţii, cu ajutorul statului, prin executare silită. Atenţie: când vorbim de executare silită, nu ne referim doar la banii recuperaţi cu ajutorul unui executor judecătoresc. La fel de bine pot face obiectul unei executori silite şi altfel de obligaţii: a face un anumit lucru, a preda ceva, a încredinţa un minor etc.

Potrivit Codului de procedură civilă, executarea silită se realizează numai de către executorul judecătoresc (în legătură cu obligaţiile fiscale executarea o face executorul fiscal). Cum se poate face executarea unui datornic:

• prin urmărirea bunurilor mobile şi imobile ale acestuia sau aparţinând terţilor ţinuţi să răspundă, în condiţiile legii, pentru obligaţiile datornicului, în scopul îndestulării creditorilor;
• predarea către creditor a bunurilor, prevăzute în titlul executoriu, ce sunt deţinute fără drept de debitor;
• alte măsuri prevăzute de lege.

Procedura poate să înceapă numai la cererea creditorului (cel care, de exemplu, are bani sau bunuri de recuperat de la datornic). Cel mai rapid mod de a executa pe cineva, pentru că se sare peste anumiţi paşi în procedură, este atunci când creditorul are deja un titlu executoriu.

Apoi, odată pusă în mişcare procedura de către creditor, datornicul trebuie anunţat printr-o somaţie că face subiectul unei executări. Lipsa somaţiei încalcă dreptul debitorului la informare şi la o posibilă plată benevolă. Dar în practică pot exista cazuri când se sare peste somaţie.

Executarea silită se poate face fie acolo unde datornicul obţine venituri (adică, în esenţă, la locul de muncă), fie acolo unde acesta are bunuri urmăribile (adică, de principiu, la domiciliu). Când spunem „urmăribile” ne referim la faptul că aceste bunuri pot fi executate silit legal, ele nefiind incluse în lista excepţiilor de la executare.

Referitor la poprirea veniturilor, e foarte important de reţinut că executorul nu poate reţine toţi sau aproape toţi banii unui executat. Executorul poate să urmărească maximum o treime din salariul net, de exemplu, dar pentru că pot exista mai multe tipuri de datorii neachitate pentru care se face proprire (credite neachitate, pensie de întreţinere pentru copil etc.), atunci limita se extinde la maximum jumătate din salariu. Dacă venitul în sine e foarte mic, executorul poate să reţină doar ce depăşeşte jumătate din salariul minim net pe economie, scrie avocatnet.ro.