Mădălin Ionescu a fost la un pas de moarte

În anii 90, Mădălin Ionescu și-a trăit intens viața de student. În acea perioadă, mergea adesea la petrecerile organizate în Grozăvești. Din cauza vieții haotice, a fost la un pas de moarte. Într-o seară, a ajuns la spitalul studențesc după ce a băut vin negru. Șapte luni de zile dormea doar o oră pe noapte.

Chiar dacă nu avea cunoștințe medicale, a reușit să-și controleze creierul în pragul leșinului. Era conștient că leșinul este produs de emoții neconstructive și de gânduri nocive.

„Ca o imagine, încearcă să îți imaginezi Grozăveștiul: copacii erau plini de prezervative și de chiloți în `90. Asta era viața din `90. Ceva inimaginabil! La un moment dat, din cauza acestei vieți intense – am fost un amator de party-uri – am avut o cădere după o noapte de chef, în care am consumat vin negru și am ajuns la spitalul studențesc.

Din momentul acela s-a declanșat în mine un mecanism interior în care a trebuit să îmi explic ce s-a întâmplat cu mine și am intrat așa într-un fel de căutare care a durat o perioadă. Vreo șapte luni nu am dormit decât maxim o oră pe noapte.

M-am gândit la tot felul de chestii. Am ajuns să îmi controlez creierul în pragul leșinului, să înțeleg că leșinul este un scurtcircuit, fără să am cunoștințe de medicină. Că e produs doar de niște emoții, de niște gânduri.

Pur și simplu am reușit să înțeleg lucruri la care în mod normal nu aveam acces. Mi-am articulat și mi-am așezat în creier tot ceea ce învățasem pentru că trebuia să înțeleg cum am ajuns eu în starea aia, la spital, și ce s-a întâmplat în noaptea aia de am fost în pragul unei căderi”, explicat prezentatorul TV în cadrul podcastului „În Oglindă” de pe canalul de YouTube „theXclusive”.

Depresia este un lux pentru Mădălin Ionescu

A ajuns la spitalul studențesc din cauza unui puseu de tensiune. I-au dat niște sedative ca să se liniștească, apoi l-au externat. Nu a avut „timpul necesar” pentru a intra în depresie. Pentru el, „depresia este un lux”. A fost nevoit să lupte, altfel murea.

„Probabil că a fost un puseu de tensiune. Dintr-un puseu de tensiune am ajuns la spital. Nimeni nu mi-a explicat nimic, mi-a dat niște sedative din alea care te ajutau să te liniștești, 2-3 zile, și mi-au dat drumul acasă.

Nu am avut timpul necesar pentru a intra în depresie. Depresia e un lux. Să ai timp să ai depresie e un lux. Eu n-am avut timpul acesta niciodată. Atunci a trebuit să lupt în fiecare zi pentru că altfel muream. Trebuia să îmi explic ce mi se întâmplă, să mă calmez, să îmi dau confortul necesar, psihic vorbind, pentru a mai putea trece peste încă o noapte”, a adăugat el.