Livia Stanciu: CCR reconfigurează reglementarea infracţiunii de abuz în serviciu

Bucureşti, 21 iun /Agerpres/ – Curtea Constituţională a României (CCR) se substituie Parlamentului şi reconfigurează reglementarea infracţiunii de abuz în serviciu, apreciază judecătorul Livia Stanciu într-o opinie concurentă cuprinsă în motivarea deciziei prin care a fost soluţionată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Bombonica Prodana, fosta soţie a preşedintelui PSD, Liviu Dragnea. 

„Practic, Curtea se substituie Parlamentului şi, bazându-se pe considerente de principiu ale unei decizii de admitere căreia îi atribuie un alt sens, reconfigurează reglementarea infracţiunii de abuz în serviciu. Dacă anterior Parlamentului i se oferise un cadru, repere de ordin constituţional care să jaloneze opţiunile de politică penală ale legiuitorului, în prezenta decizie Curtea transformă acest cadru într-o singură opţiune: obligaţia Parlamentului de a stabili un prag valoric în cazul infracţiunii de abuz în serviciu”, susţine Livia Stanciu. 

În opinia sa, în acest caz, CCR şi-a depăşit competenţele, instituind o obligaţie pentru puterea legiuitoare. 

„Se poate lesne constata că se adaugă astfel la considerentele Deciziei nr.405/2016, în sensul reinterpretării unor aprecieri cuprinse în considerentele acesteia şi convertirea lor, cu încălcarea competenţei Curţii Constituţionale, într-o obligaţie pentru legiuitor. Această obligaţie nu are însă niciun suport constituţional, pentru că nu este susţinută de niciun dispozitiv de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate – nici cel al Deciziei nr.405/2016, care priveşte o cu totul altă problematică, şi nici cel al prezentei decizii, câtă vreme soluţia este de inadmisibilitate”, se arată în opinia concurentă. 

Livia Stanciu consideră, în concluzie, că decizia de inadmisibilitate pronunţată trebuia să cuprindă doar considerentele care explică soluţia pronunţată, respectiv lipsa de competenţă a CCR, care nu se poate substitui legiuitorului primar sau delegat. 

CCR a respins, pe 6 iunie, excepţia privind articolul 297 alineatul l din Codul penal, referitor la „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos (…)” şi a considerat că nu este de competenţa Curţii să reglementeze pragul valoric al prejudiciului în cazul abuzului în serviciu. 

„Referitor la criticile formulate cu privire la lipsa unui prag valoric sau a intensităţii vătămării rezultate din comiterea faptei, Curtea a reiterat considerentele Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, prin care a subliniat că revine legiuitorului sarcina de a reglementa valoarea pagubei şi gravitatea vătămării rezultate din comiterea faptei de ‘abuz în serviciu’ (…). Totodată, Curtea a reţinut că, dată fiind natura omisiunii legislative relevate, instanţa constituţională nu are competenţa de a complini acest viciu normativ, întrucât şi-ar depăşi atribuţiile legale, acţionând în sfera de competenţă a legiuitorului primar sau delegat, aceasta fiind singura autoritate care are obligaţia de a reglementa pragul valoric sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu”, informează un comunicat al CCR transmis AGERPRES. 

Potrivit sursei citate, CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 248 din Codul penal din 1969 sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”. 

„Prin urmare, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 248 din Codul penal din 1969 încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece sintagma ‘îndeplineşte în mod defectuos’, din cuprinsul acestora, nu întruneşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nefiind enunţată cu suficientă precizie pentru a se înţelege la ce dispoziţii legale se raportează încălcarea atribuţiilor de serviciu. Astfel, Curtea a reţinut că defectuozitatea îndeplinirii unui act trebuie stabilită numai prin raportare la legea în domeniu”, se arată în comunicat. 

De asemenea, CCR a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, care prevede că „în cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime” sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 

„În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, Curtea a reţinut că aceasta constituie, astfel cum prevede şi titlul secţiunii din care face parte, o infracţiune asimilată celor de corupţie, prin modul în care a fost incriminată constituind o formă specială a infracţiunii de abuz în serviciu. Prin urmare, incidenţa infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 trebuie să se raporteze la dispoziţiile art. 246 şi art. 248 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal astfel cum acestea au fost reconfigurate prin Decizia nr.405 din 15 iunie 2016 şi prin prezenta decizie”, precizează CCR.

AGERPRES

Citiți și:

CCR: Parlamentul, obligat să introducă prag la abuzul în serviciu

Te-ar putea interesa și: