Uniunea Europeană ne impune să închidem fermele de păsări care nu corespund standardelor, în schimb, se autorizează în continuare laboratoare medicale dotate empiric, în care analizele se fac manual, în eprubete şi cu pipeta.
Investigaţiile paraclinice asigură o abordare profesionistă în medicina din ţările civilizate. În timp ce în Uniunea Europeană numărul de teste de laborator/pacient internat ajunge la peste 20, în unele ţări chiar la 40, în majoritatea spitalelor clinice româneşti acestea se rezumă la două–trei. Tocmai de aceea, pe termen lung, piaţa locală a serviciilor medicale de laborator are un potenţial de creştere substanţial, cu atât mai mult cu cât, în Germania, cel mai mare laborator are o cifră de afaceri anuală de 200 milioane de euro, adică exact la cât este estimată, în prezent, piaţa totală din România.
Acest gen de servicii diferă destul de mult de la o ţară la alta. În SUA, avem de a face cu laboratoare-mamut, zonale, cu aeroporturi şi avioane proprii, ceea ce permite centralizarea probelor din mai multe state. În Europa, există câteva lanţuri de laboratoare mari, iar diferenţele apar din modul de decontare cu casele de asigurări. Desigur, în ţările cu sisteme de sănătate publice puternice, cum sunt Germania, Franţa Olanda etc., ponderea analizelor private este mică, în timp ce în cele în care sistemele publice sunt mai puţin performante – Grecia, Turcia, Brazilia – s-a dezvoltat mai mult segmentul privat.
„În România, competiţia este aproape de zero pe piaţa analizelor publice, întrucât sistemul de alocare a fondurilor este foarte puţin dependent de calitate, se merge pe conceptul «fonduri pentru toţi»“, afirmă Mihai Marcu, director general MedLife.
În opinia sa, faptul că există multe laboratoare private care se bazează strict pe contractele cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), neaducând venituri suplimentare în sistem, constituie o reală problemă. Acestea intră în competiţie pentru fondurile publice cu laboratoarele care generează sume importante direct din buzunarul consumatorilor, degrevând astfel efortul instituţiei menţionate. De exemplu, ponderea analizelor private în cadrul MedLife este mai mare decât a celor provenite de la stat, reprezentând 58% din totalul analizelor procesate.
„Credem că ar fi o alternativă viabilă şi cu impact mare asupra cheltuielilor CNAS, dacă s-ar aloca bani publici cu precădere către laboratoarele care generează fonduri private şi vom înainta Casei o propunere în acest sens“, adaugă Mihai Marcu.
Se impune liberalizarea sistemului actual
Ponderea serviciilor medicale de laborator din sistemul privat este de aproximativ 30% din totalul pieţei. Este un segment excesiv de fragmentat şi foarte concurenţial ca număr de jucători, însă numai câţiva dintre ei au reuşit să devină nume importante în acest domeniu de activitate.
Referindu-se la dificultăţile întâmpinate pe piaţa de profil, îndeosebi în cazul investigaţiilor de laborator în ambulatoriu, Virgil Ivan, director general Synevo, menţionează problema fondurilor alocate de Casa de Asigurări: „Paradoxal, laboratoarele sunt un intermediar, şi nu un factor decizional în consumul acestor resurse financiare. Distribuţia fondurilor se face pe baza unor criterii teoretice, uşor de eludat şi a căror verificare în teren se face de echipe care nu au în componenţă specialişti de laborator. De aici, un întreg carusel de probleme care perturbă sistemul: tentaţia corupţiei în administraţie, laboratoare susţinute artificial de aceste fonduri, stimularea indirectă a consumului etc.“, afirmă Virgil Ivan, precizând totodată faptul că normal ar fi ca banii să fie atribuiţi celor care decid utilizarea lor, adică medicilor de familie. Preţurile investigaţiilor ar trebui să fie unice pe ţară, ceea ce ar însemna egalitatea şanselor asiguraţilor de a avea acces la servicii, precum şi egalitate şi uşurinţă în ceea ce priveşte gestionarea bugetelor de către medici, indiferent de regiune.
Tot la capitolul dificultăţi, reprezentantul MedLife, Mihai Marcu, semnalează existenţa laboratoarelor private care nu au sisteme de calitate implementate şi care compromit acest segment de piaţă. În UE, autorizarea unei astfel de unităţi este foarte laborioasă, astfel că probabil 50% din unităţile specializate din România nu ar trece de avizare în cele mai multe ţări europene, riscurile cu care s-ar confrunta pacienţii fiind foarte mari.
În ceea ce priveşte tendinţele pieţei, Virgil Ivan este de părere că nu vor apărea schimbări în structura acestor servicii. Reconfigurarea jucătorilor şi o evoluţie calitativă, în sens pozitiv, ar putea avea loc numai dacă, din punct de vedere legislativ, se va permite liberalizarea sistemului actual. Iar această liberalizare presupune mai multe aspecte, cum ar fi: transferul fondurilor către medici, stabilirea unui preţ unic la nivel naţional pentru fiecare serviciu decontat de casele de asigurări, posibilitatea unui laborator de a face simultan contracte cu diferite case judeţene de asigurări de sănătate etc.
Particularităţile pieţei locale
«Una dintre caracteristicile pieţei româneşti este continua creştere a numărului de laboratoare mici, în timp ce pe plan mondial procesul este invers, datorită tendinţelor de eficientizare şi de reducere a costurilor.»
Virgil Ivan, director general, Synevo România
Piaţa analizelor de laborator plătite
La nivel naţional
Este vorba de mediul urban, oraşe cu peste 100.000 de locuitori. La laboratoarele din localităţile monitorizate, apelează şi o mare parte din persoanele din mediul rural, precum şi cele din oraşele mici
Adulţi care plătesc (25 – 60 ani) 951.080 persoane
Suma medie plătită 35,1 euro/persoană
Piaţa pentru adulţi (25 – 60 ani) 33, 4 mil. euro
Piaţa totală (incl. persoanele peste
60 de ani şi între 0 şi 24 de ani) 43,4 mil. euro
În Bucureşti
Adulţi care plătesc 282.748 persoane
Suma medie plătită 46,5 euro/persoană
Piaţa totală 12,2 mil. euro
