Iubirea începe în creier, nu în inimă. Ce se întâmplă în organism când ne îndrăgostim și de ce suferim fizic după o despărțire
SURSA FOTO: Dreamstime - cuplu de îndrăgostiți
Îndrăgostirea nu schimbă doar felul în care percepem o persoană, ci declanșează o serie de reacții chimice în creier și în întregul organism. Șapte hormoni și neurotransmițători influențează atracția, atașamentul și dorința, dar și reacțiile la pierderea unei relații. Specialiștii medicali ne explică mecanismele din spatele iubirii.
Ce se întâmplă în creier atunci când ne îndrăgostim? Cei 7 hormoni și neurotransmițători care influențează iubirea
Îndrăgostirea produce schimbări importante la nivelul creierului și al organismului, de la accelerarea ritmului cardiac și apariția stării de euforie până la reducerea stresului și consolidarea legăturilor emoționale. În schimb, pierderea unei relații poate declanșa reacții biologice asociate stresului, anxietății și chiar durerii fizice, explică specialiștii în neuroștiințe și psihologie.
Potrivit unei analize publicate de National Geographic, iubirea nu reprezintă doar o experiență emoțională, ci și un proces biologic complex, în care sunt implicați mai mulți hormoni și neurotransmițători. Deși este asociată în mod tradițional cu inima, numeroasele reacții care apar în timpul îndrăgostirii își au originea în creier. Atracția, afecțiunea și atașamentul activează circuite neuronale responsabile de recompensă, motivație și formarea legăturilor sociale. Aceste procese sunt influențate de substanțe chimice care contribuie la dezvoltarea sentimentelor de apropiere și siguranță.
Stephanie Cacioppo, specialistă în neuroștiințe la Universitatea din Oregon, consideră că legăturile afective reprezintă o nevoie biologică fundamentală pentru oameni, comparabilă, din perspectiva bunăstării, cu alte nevoi esențiale. La rândul său, neuropsihologul Cynthia Kubu, de la Cleveland Clinic, explică faptul că mecanismele cerebrale implicate în iubire ne ajută să depășim teama de vulnerabilitate atunci când cunoaștem o persoană și să dezvoltăm, treptat, un atașament puternic.
Specialiștii identifică șapte hormoni și neurotransmițători care au un rol important în experiențele asociate iubirii: oxitocina, vasopresina, dopamina, testosteronul, estrogenul, noradrenalina și serotonina. Fiecare dintre aceștia contribuie la apariția sau menținerea anumitor reacții emoționale și fizice.
Oxitocina, cunoscută popular drept „hormonul iubirii”, contribuie la dezvoltarea încrederii, apropierii și atașamentului. Eliberarea sa este asociată cu interacțiunile sociale, atingerea și contactul afectiv. Vasopresina participă la menținerea legăturilor de durată și la dezvoltarea comportamentelor de protecție față de partener, dar poate avea un rol și în apariția geloziei sau a posesivității.
Dopamina activează sistemul cerebral al recompensei și contribuie la starea intensă de plăcere și motivație resimțită în preajma persoanei iubite. Testosteronul și estrogenul influențează dorința sexuală, în timp ce noradrenalina este responsabilă de unele dintre reacțiile fizice asociate îndrăgostirii, precum palpitațiile, transpirația palmelor și creșterea nivelului de energie.
Serotonina poate înregistra niveluri mai scăzute în anumite etape ale atracției romantice. Cercetătorii asociază acest fenomen cu apariția gândurilor persistente despre persoana iubită.
Dincolo de reacțiile specifice îndrăgostirii, relațiile afective stabile sunt asociate cu numeroase beneficii pentru sănătatea fizică și psihică. Cercetările analizate de specialiști indică legături între conexiunile emoționale și reducerea stresului, îmbunătățirea somnului, diminuarea percepției durerii și o mai bună funcționare cognitivă. Unele studii au identificat, de asemenea, asocieri între relațiile sociale apropiate, o stare generală de sănătate mai bună și o speranță de viață mai mare.
Aceste beneficii nu se limitează la relațiile romantice. Prieteniile apropiate și legăturile familiale pot contribui, la rândul lor, la dezvoltarea sentimentului de siguranță și la menținerea echilibrului emoțional.
Sue Carter, biolog specializat în atașamentul social și fost director emerit al Institutului Kinsey, explică faptul că relațiile bazate pe încredere pot favoriza procesele de relaxare și refacere ale organismului. Astfel, apropierea emoțională și sentimentul de siguranță oferit de legăturile sociale au un rol important nu doar în starea psihică, ci și în sănătatea fizică.
Ce se întâmplă în organism după o despărțire? Cum poate suferința emoțională să afecteze inima, somnul și sănătatea fizică
Pierderea unei relații importante poate modifica echilibrul neurochimic cu care organismul s-a obișnuit în perioada în care exista legătura afectivă. După o despărțire, stimulii asociați eliberării dopaminei și oxitocinei pot deveni mai puțin frecvenți, în timp ce reacțiile organismului la stres pot determina creșterea nivelului de cortizol și noradrenalină.
Potrivit specialiștilor citați de National Geographic, aceste modificări pot favoriza apariția anxietății, a tulburărilor de somn, a pierderii apetitului și a dificultăților de concentrare. Lucy Brown, profesoară de neurologie la Albert Einstein College of Medicine din New York, explică faptul că o despărțire poate declanșa în creier reacții asemănătoare celor produse de un stimul dureros.
În cazul unei suferințe emoționale intense, efectele nu se limitează la starea psihică, ci pot apărea și manifestări fizice. Pierderea unei persoane iubite poate avea consecințe deosebit de puternice asupra organismului, mai ales atunci când este provocată de decesul partenerului. Stresul emoțional sever poate fi însoțit de creșterea tensiunii arteriale, accelerarea ritmului cardiac și dificultăți de respirație.
În situații rare, un șoc emoțional puternic poate declanșa sindromul inimii frânte, cunoscut în medicină sub denumirea de cardiomiopatie Takotsubo. Această afecțiune afectează temporar funcționarea mușchiului cardiac și poate apărea în urma unui stres emoțional sau fizic intens.
Specialiștii subliniază că reacțiile biologice și emoționale asociate unei despărțiri se pot diminua treptat, pe măsură ce organismul se adaptează la noua situație. Menținerea legăturilor cu familia și prietenii, participarea la activități plăcute și dezvoltarea unor noi relații sociale pot contribui la recăpătarea echilibrului emoțional.
Cercetătorii atrag atenția că beneficiile biologice ale conexiunilor afective nu sunt limitate la relațiile romantice. Legăturile cu prietenii, membrii familiei sau chiar interacțiunile cu animalele de companie pot contribui la starea de bine și la menținerea sănătății.
Concluziile specialiștilor arată că relațiile apropiate au un rol important în sănătatea fizică și psihică, iar efectele iubirii și ale pierderii unei persoane dragi depășesc sfera emoțiilor, producând schimbări inclusiv la nivel biologic.
Absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării (Relații Publice și Comunicare) din cadrul Universității din București. Absolventă a Masteratului Relații Publice și Comunicare din cadrul Școlii Naţionale de Studii Politice și Administrative (SNSPA). Redactor pentru Capital.ro din toamna anului 2021 până în prezent.
Informațiile publicate de capital.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.






Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.