Dacă Mugur Isărescu a făcut o conferinţă specială pentru a transmite politicienilor să-şi ia gândul de la borcanul cu miere al rezervei valutare înseamnă că e groasă! Idei fanteziste cu folosirea rezervei pentru silozuri de cereale, pentru creditarea fermierilor sau declaraţii răţoite la guvernatorul care stă cocoţat pe saci de aur şi valută, când pensionarii mor de foame şi statul e nevoit să taie din cheltuieli, au mai fost declamate în trecut în Parlament, dar nu le-a acordat nimeni decât un zâmbet ironic.

Acum, şeful BNR a ţinut să explice, ca la şcoală, unor elevi care nu au trecut de pri­mele pagini din cursul de economie, de ce banca centrală nu trebuie şi nici nu poate să finanţeze direct deficitul bugetar, de ce aurul BNR s-ar topi în mai puţin de un an dacă rezerva ar fi folosită să acopere deficitul asigurărilor sociale, plătind pensii, şi cum, lipsit de astfel de garanţii, statul nu ar mai reuşi să împrumute aproape nimic.

Cât de mari trebuie să fie presiunile politice pentru pornirea tiparniţei de bani,  cât de mult îşi doresc toate partidele să ascundă consecinţele catastrofale ale politi­cilor mai vechi sau mai recente şi să amâne măsuri dureroase electoral, cosmetizând încă un pic, cu artificii monetare, dezastrul fi­nanţelor publice, dacă Isărescu, de obicei reţinut în a sancţiona public derapajele economice ale Guvernului şi Parlamentului, a ţinut să dea o replică atât de dură?

Nimeni nu îşi închipuie că BNR a fost până acum fată mare când a venit vorba de finanţarea deficitului bugetar. Instituţia condusă de Isărescu a ajutat puternic Guvernul şi în trecut să-şi acopere găurile financiare. A făcut-o însă indirect, dând lichiditate în piaţă şi împrumutând băncile, care mai departe au împrumutat statul, cumpărând titluri. Cel puţin aparenţa independenţei băncii centrale şi neimplicarea în finanţarea directă a statului s-au păstrat. Politicienii nu mai vor însă acum să se încurce cu mofturi. Am dus finanţele publice în colaps, nu ne mai ajung banii pe care îi luăm de la contribuabili pentru cât vrem să cheltuim, dar nu o să ne aruncăm acum în aer viitorul politic, recunoscând rezultatul falimentar al atâtor guvernări, luând măsuri dure şi reducând aparatul statului şi implicarea sa în economie! Să facă bine Isărescu să dea drumul la bani, să lase mofturile cu pericolul inflaţiei şi stabilitatea financiară că, până la urmă, independent sau nu, tot de noi e numit!

Ce ne scoate din criză? Cu ce relansăm economia? Desigur, cu mai multe hârtii. După mintea politicienilor, doar pentru că sunt semnate de cetăţeanul Isărescu, dacă vor ieşi din tiparniţă de două ori mai multe hârtii, o putem duce de două ori mai bine. În realitate, la atât se reduc soluţiile care implică jonglerii monetare oficiale, oricât de sofisticat s-ar strădui să le prezinte politicienii şi economiştii cu opinii motivate politic. Oricât ne-am mira că doar atât pot gândi oameni care decid pentru soarta semenilor lor, nu sunt nici primii, nu vor fi nici ultimii politicieni pentru care singura viziune economică este inflaţia.