Preşedintele Senatului şi-a adus alegătorii din Dăbuleni în Capitală, i-a împodobit cu tricouri şi şepcuţe roşii şi le-a promis că va face din lubeniţa oltenească un brand la care să se închine şi adversarii din Parlament, din alegeri, de la DNA ş.a.m.d.

ZOOM

Boc & Co. iau lecţii anticriză în particular

Ca să nu mai rămână şi anul acesta repetent, Partidul, Mamina şi Tatamare l-au cadorisit pe dl Boc cu „Grupul de economişti pentru relansarea economică“, condus de Sulfina Barbu (inginer geolog, îndrăgostită de mediu) şi alcătuit din Roberta Anastase (studii de miss, PR şi sociologie), Sever Voinescu (jurist, orator şi publicist), Ioan Oltean (tot jurist, dar de cooperative meşteşugăreşti), Zamfir Iorguş (primar şi inginer), Vasile Gherasim (alt primar, doctor în sociologie juridică) şi Varujan Pambuccian (matematician şi vizionar). Dintr-o inexplicabilă eroare, în think tank-ul secolului au mai fost cooptaţi Andras Edler (economist practician), Mircea Coşea (tot economist, mai academic) şi Gheorghe Ialomiţianu (expert contabil), care or să-i încurce nespus pe cei dintâi, măcar că aceia au majoritatea şi uşi deschise la toate palatele. Structura think tank-ului este flexibilă, membrii săi putându-se (re)distribui în diverse comisii pe tematici precum „Constituţia. Defecţiuni tipice şi depanări rapide“, „Reforma aparatului de stat în 27 de minute“, „Relansarea economiei, pasiune sau datorie?“, „Superioritatea politicilor antisociale asupra programelor anticriză“ etc., etc. , ca să numim doar câteva domenii în care dl Boc nu ia note de trecere, deşi îi place cartea la nebunie. Dascălii de ocazie îl vor învăţa pe dl Boc să lege fundiţa la pachetul de măsuri, să facă deosebirea între declaraţia de intenţie, promisiune şi minciună, să pară inteligent fără să dea de bănuit şi multe alte lucruri utile atât pe lumea asta, cât şi după criză. Obiectivele Grupului sunt: 1) Reabilitarea dlui Boc, a guvernului dumisale şi a partidului conducător, astfel încât, pe termen scurt, să treacă examenul de corigenţă de la 1 septembrie şi, pe termen mediu-lung, să obţină 90% la parlamentarele din 2012 şi următoarele. 2) Reproiectarea schemei economice de partid şi de stat, pe niveluri, grupuleţe şi bisericuţe, ca să nu mai urle opinia publică de dimineaţă până seara sau, mai rău, să înceapă clienţii nemulţumiţi să sifoneze din casă; 3) Remodelarea mentalului colectiv local, european şi mondial, astfel încât pensionarii să ceară abolirea pensiilor, oamenii de afaceri să doneze statului profiturile, iar din mass-media să fie eradicate susţineri samavolnice şi instigatoare, precum cele din Financial Times: „România are un guvern care, în cel mai bun caz, este disfuncţional, iar în cel mai rău caz, incompetent“ şi „Traian Băsescu, preşedintele ţării, se comportă precum un taur într-un magazin de porţelanuri fine“… (Doamne, ce presă ticăloşită, arză-v-ar focul de moguli şi tonomate!)

MIALBOX

Nu şi drepturi

Reacţii ale cititorilor la articolul „Lucrătorii independenţi: vom plăti contribuţii, dar pentru ce beneficii?“, publicat în Capital nr. 27 din 12 iulie 2010.

• Care beneficii? Ce beneficii poate avea un pictor sau un scriitor care plăteşte CAS şi CASS?! De la cine îşi poate lua concediu de odihnă sau medical? De la lampă?! Sau cum poate intra în regim de şomaj asistat, neavând o perioadă continuă de doi ani de muncă, din care să cotizeze un an la fondurile de asigurări sociale şi de asigurări sociale de sănătate, aşa cum cere legea? Pentru că el are venituri sporadice, luând bani pe o carte ori pe un tablou, de două sau sau de trei ori pe an, dacă nu şi o dată la trei ani. (Trimis de cristi)

• Suprataxare. Problema este pur juridică. Iar aici este vorba, pur şi simplu, despre suprataxarea unui drept de proprietate. Şi asta, încă într-o manieră discriminatorie. Aşadar, dacă un autor îşi cedează (concesionează, închiriază) drepturile de proprietate intelectuală asupra unei lucrări, pentru o perioadă de cinci ani, unei edituri, el trebuie, potrivit noilor reglementări, să plătească atât CAS, cât şi CASS. În timp ce o altă persoană, care cedează (închiriază) o garsonieră ori autoturismul nu sunt obligate să plătească astfel de dări. (Trimis de avocatul)

• Citiţi cu atenţie. O PFA rămâne independentă atâta timp cât lucrează independent, zice legea. Adică: are mai multi clienţi sau contracte de prestări de servicii, îşi cumpără cafea pe banii lui, foloseşte curentul electric de acasă, foloseşte laptopul personal,  vorbeşte la telefonul lui etc. Deci nu este vorba de cei care, de exemplu, sunt traducători autorizaţi şi lucrează acasă. Toţi care sunt PFA trebuie să citească textul legii cum trebuie: este vorba strict de cei care, în loc de carte de muncă, şi-au făcut PFA şi au un contract de colaborare/prestări de servicii cu firma la care lucrează, unde stau opt ore pe zi, beau cafeaua firmei etc. Aşa că nu vă mai speriaţi atât. (Trimis de popa dan)

• Reciproca. Dacă Guvernul a dat o asemenea lege şi-i obligă la aceste contribuţii, atunci trebuie să le dea ajutor de şomaj atunci când nu au comenzi (de muncă), iar când se îmbolnăvesc, să Ie dea concediu medical plătit. (Trimis de xu)

• E mare foamea de bani. Nu are nicio legătură cu normalul. Foamea de bani a statului este atât de mare, încât nu mai ştie de unde să-i mai ia. Şi, bineînţeles, statul nu-ţi dă nimic în schimb şi nu-ţi garantează nimic. Cum se numeşte asta? Jecmăneală, cumva?! Dar oare de ce face statul asta? Ca să acopere diverse datorii şi scurgeri de bani în achiziţii umflate şi bani cheltuiţi aiurea, cumva?! (Trimis de eheee)

• Ha-ha-ha! E foarte tare ce se întâmplă în ţara asta! Eu nu mai stau aici! Să muriţi bine! (Trimis de Iuliana)

OFSAID

MIOP Dacă facem o analiză comparativă cu măsurile anticriză luate la nivelul Uniunii Europene, România nu stă deloc rău.
Pe ministrul Adriean Videanu nu l-a durut gura să spună o asemenea inepţie. Dar nici ambasadorului Franţei la Bucureşti nu i-a tremurat glasul atunci când a a făcut următoarea declaraţie: „Deocamdată, nu am prea văzut măsurile anticriză ale Guvernului român. În Franţa, suntem deja la a doua revizuire generală a politicilor publice. De când sunt în România, nu am văzut niciun fel de măsuri de austeritate din partea Guvernului român. Din 2007 şi chiar din 2006, au existat măsuri de austeritate în Franţa. S-au făcut economii, s-au redus posturi. În România, s-a întâmplat pe dos: au fost sporite cheltuielile şi au fost create birouri, iar efectivele au fost sporite. Dacă în Franţa s-ar fi făcut ceea ce s-a făcut aici, vă asigur că am fi avut milioane de oameni în stradă. Dacă am fi scăzut salariile cu 25% în sectorul public, am fi avut manifestaţii enorme. Mi se pare ca aici oamenii sunt foarte, foarte calmi.“

CINIC Dacă vă ajută străinii mai mult, atunci poate că ar fi mai bine să vă adresaţi lor.
Răspunsul preşedintelui Băsescu la remarca unui sinistrat din satul Buruieneşti, judeţul Neamţ, potrivit căreia ONG-urile din străinătate au dat mai mult ajutor decât autorităţile române.