Gruparea șiită Hezbollah, care este deja angajată în lupte peste granița israeliană cu Libanul, și regimul președintelui sirian Bashar al Assad sunt aliați cu Teheranul. Acest lucru este deja cunoscut. De aceea, având în vedere retorica din ce în ce mai ostilă a Iranului, Washingtonul și Tel Avivul caută o strategie menită să contracareze Teheranul, în cazul în care se va implica, scrie The Conversation.

O intrare a Iranului în război ar deschide un nou capitol în ostilitățile actuale

Poziția Israelului față de Iran a fost fără echivoc. În trecut, a pledat pentru lovituri ”chirurgicale” asupra instalațiilor nucleare iraniene, iar serviciile secrete israeliene au fost implicate în asasinarea unor oameni de știință nucleari iranieni.

Posibila intrare a Iranului în războiul din Gaza ar deschide un nou capitol în ostilitățile din Orientul Mijlociu și ar duce războiul direct la ușa Iranului.

Repercusiuni militare și politice

În ciuda avertismentelor date Israelului, Iranul pare destul de reticent în a lua calea intrării directe în conflict, de teama unui răspuns dur.

Drept urmare, Iranul a menținut un echilibru dificil între retorica ideologică și oportunitatea politică. Asta nu înseamnă că Iranul nu se joacă cu focul. Echilibrul pe care încearcă să-l mențină poate fi ușor perturbat în ceața imprevizibilă a războiului.

Linia oficială a Teheranului este una dură. Iranul neagă Israelului dreptul de a exista și se referă la el nu ca la un stat, ci ca la o entitate sionistă. Declarațiile oficiale iraniene sunt adevărate tirade anti-Israel.

În iunie, Teheranul și-a dezvăluit cea mai recentă rachetă și s-a lăudat că are raza de acțiune care va ajunge în Israel. Per bannerele care anunțau racheta era scris „400 de secunde până la Tel Aviv”, în persană, ebraică și arabă.

Acest mesaj este parte integrantă a ideologiei regimului iranian și o chemare la luptă pentru susținătorii săi.

Veninul anti-Israel și anti-SUA este un element de bază al discursului politic al Iranului condus de liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei și președintele Ebrahim Raisi. Această fracțiune este susținută de controlul său asupra justiției, parlamentului și Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice.

Acum există apeluri din partea taberei dure de a îndeplini promisiunea de a distruge Israelul. Editorul-șef al ziarului Kayhan Daily, cunoscut ca purtător de cuvânt al lui Khamenei, a cerut o declarație oficială de război împotriva Israelului.

Autoritățile nu vor un război în toată regula

Cu toate acestea, autoritățile nu vor un război în toată regula. Sunt pe deplin conștiente de faptul că o confruntare deschisă cu Israelul ar putea fi foarte costisitoare pentru Iran. Nu doar că ar putea exista o ripostă militară israeliană asupra instalațiilor iraniene, ci și repercusiuni politice pentru un regim din ce în ce mai nepopular în rândul propriilor cetățeni.

Publicul iranian este deziluzionat de zelul ideologic al regimului și îl vede ca pe o mișcare de a ascunde corupția, problemele economice și incapacitatea guvernului de a și proteja cetățenii.

Protestele care au avut loc în Iran, după uciderea lui Mahsa (Zhina) Amini, au arătat cât de nepopular a devenit regimul în ultimul an. Având în vedere acest lucru, o confruntare militară cu Israelul ar putea avea consecințe politice imprevizibile pentru regim.

Ostatic al propriei retorici

Regimul din Iran a fost atent la liniile roșii impuse de SUA și Israel, pentru a evita ostilitățile deschise.

După asasinarea, de către americani, a celebrului erou de război Qassem Soleimani, în ianuarie 2020, autoritățile iraniene s-au înfuriat și au promis „răzbunări dure”. Dar răspunsul a fost relativ blând: o lovitură asupra a două aerodromuri irakiene, care găzduiau trupe americane.

Iranul avut aceeași abordare în ceea ce privește Israelul. Supraviețuirea regimului Bashar al-Assad în Siria, cu sprijinul Rusiei șial Iranului, a demonstrat că regimul de la Teheran are capacitatea de a lansa atacuri asupra Israelului, dar s-a abținut în mod deliberat să facă acest lucru. Asta în ciuda faptului că Israelul a vizat, repetat, forțele iraniene din Siria.

Iranul exploatează acest lucru pentru a câștiga avantaj în fața rivalilor arabi

Iranul este ostaticul propriei retorici agresive. Regimul a câștigat pe plan politic, respingând Occidentul și Israelul. Cauza palestiniană a fost trâmbițată ca fiind una esențială pentru viziunea sa asupra lumii. Acest lucru i-a adus adepți în lumea musulmană. Iranul exploatează fără rușine acest lucru pentru a câștiga avantaj în fața rivalilor arabi, pe care Teheranul îi acuză că trădează cauza palestiniană.

Este posibil ca Iranul să nu ordone militanților Hezbollah să lanseze rachete asupra Israelului, dar acest lucru nu înseamnă că nu s-ar putea întâmpla accidental, printr-un lanț de erori.