In cate buzunare isi tine banii un investitor?

In functie de obiectivele pe care le are fiecare investitor, structura portofoliului difera. Alegerea se face, de obicei, intre acoperirea cat mai buna a riscurilor si posibilitatea de a obtine profituri cat mai mari de pe urma banilor pusi la bataie.

In ceea ce priveste riscurile, toata lumea e de acord ca diversificarea portofoliului este cea mai eficienta metoda. Totusi, o mare parte dintre investitorii autohtoni se rezuma, in ceea ce priveste acoperirea riscurilor investitiona

In functie de obiectivele pe care le are fiecare investitor, structura portofoliului difera. Alegerea se face, de obicei, intre acoperirea cat mai buna a riscurilor si posibilitatea de a obtine profituri cat mai mari de pe urma banilor pusi la bataie.

In ceea ce priveste riscurile, toata lumea e de acord ca diversificarea portofoliului este cea mai eficienta metoda. Totusi, o mare parte dintre investitorii autohtoni se rezuma, in ceea ce priveste acoperirea riscurilor investitionale, la cumpararea de actiuni ale mai multor companii la Bursa de Valori Bucuresti sau la Rasdaq. Exista si investitori care isi extind plasamentele in afara Bursei, pentru o acoperire mai buna a riscurilor. Cumpararea de unitati ale fondurilor deschise de investitii, obligatiuni, certificate de depozit sau titluri de stat, constituirea de depozite la termen sunt folosite pentru a acoperi o parte din riscul pe care il presupune investirea in active, precum actiunile sau derivatele.

si mai putini investitori romani isi extind aria de interes in afara tarii, in cautarea unor plasamente care sa minimizeze riscul la care se expun. Titlurile de stat straine, obligatiunile emise de state sau companii mari din Occident, actiunile tranzactionate la bursele din regiune sau pe marile piete de capital ale lumii, fondurile de investitii straine, toate acestea sunt familiare unui numar mic de investitori romani, in cea mai mare parte individuali. In ceea ce priveste fondurile romanesti de investitii, acestea au inca de luptat cu reticenta CNVM, care a fost cu greu de acord sa permita unui fond sa investeasca in obligatiuni emise de statele din Uniunea Europeana. Nici vorba de plasamente in obligatiuni corporative, actiuni sau altele asemenea.

Profitul, pe de alta parte, poate fi urmarit in mai multe feluri, de la plasamente in derivate pe actiuni sau pe piata valutara, la bani investiti intr-un numar cat mai mic de titluri, pe o piata de capital emergenta, in plina dezvoltare, cum e cea romaneasca.

Strategia de structurare a portofoliului se vede altfel din fiecare unghi. Un investitor individual interesat de obtinerea de profit si care si-a planificat o anumita suma de bani pentru acest scop are o tactica agresiva, bazata pe un numar mic de titluri in cont, caracterizate de o lichiditate mare. Un fond de investitii care administreaza banii subscriitorilor are o strategie din care nu poate lipsi siguranta, mai importanta decat profitabilitatea. In fine, un consultant financiar are o viziune mai larga asupra lucrurilor, adaptabila in functie de profilul investitorului.

Strategiile depind de aversiunea fata de risc

Iulian Panait,

presedintele KTD Invest

“Fiecare persoana, in functie de situatia sa la momentul deciziei de investitie, isi propune un anumit orizont de timp pentru plasamentul respectiv (cateva luni, un an, mai multi ani), are un anumit grad de aversiune la risc (accepta plasamente mai riscante sau, dimpotriva, doreste unele cat mai sigure si stabile) si dispune de un anumit capital. In functie de aceste trei coordonate se poate construi o strategie de investitii adecvata. Pentru cei cu aversiune foarte ridicata la risc, plasamentele in titluri de stat, depozitele bancare si certificatele de depozit nominative (in limita plafonului de garantare) denominate in lei sunt practic singurele optiuni.Pe masura ce riscul acceptat este mai mare si orizontul investitional mai indelungat, investitorul se poate orienta, in ordinea urmatoare, catre obligatiuni (municipale sau corporative), fonduri deschise de investitii, actiuni cotate la Bursa de Valori Bucuresti si chiar contracte futures tranzactionate la Bursa Monetara, Financiara si de Marfuri de la Sibiu.

Un lucru este insa foarte important de retinut: a vorbi despre un portofoliu inseamna in primul rand diversificare, adica dispersia riscurilor pe cat mai multe tipuri de instrumente si tipuri de activitate. In cadrul portofoliului unui investitor cu apetit mai ridicat pentru risc, ponderea alocata actiunilor si contractelor futures va fi mai ridicata, in timp ce un investitor mai prudent va investi probabil mai mult de jumatate din capitalul disponibil in titluri monetare si obligatiuni.”

Cum diminuam riscul

Ion Mincu Radulescu,

presedintele KD Investments Romania

“Investitorii se confrunta in principal cu doua categorii de riscuri: sistematic (“de piata”, ex: risc inflationist, instabilitate politica), ce nu poate fi eliminat sau redus prin diversificare, si cel nesistematic (cele mai intalnite surse fiind riscul afacerii si cel financiar), ce poate fi redus prin diversificare.

O cale de a diminua riscul este diversificarea, ce se realizeaza prin efectuarea de investitii in diferite instrumente financiare, pe diferite piete, in diferite sectoare ale economiei, ale caror evolutii sunt cat mai slab corelate. Spre exemplu, diminuam riscul cumparand actiuni emise de mai multe companii activand in sectoare economice diferite, pe pietele mai multor state etc. In general, se considera ca un numar de 15-20 de emitenti asigura o diversificare optima, mentinand un randament ridicat al investitiei.



Un numar sensibil mai ridicat reduce riscul portofoliului de actiuni intr-o masura din ce in ce mai mica, beneficiile diversificarii aditionale devenind la un moment dat nesemnificative. Riscul general de piata (ex: piata bursiera a actiunilor cotate) afecteaza aproape fiecare entitate ce-i apartine, diversificarea la nivelul claselor de active (instrumente financiare) fiind necesara pentru o mai buna protectie a investitiilor si reducerea fluctuatiilor majore a randamentului total al acestora.”

Nici o actiune cumparata fara analiza

Daniel Iancu,

Investitor individual

“Cred ca numarul optim de actiuni detinute ar fi intre minimum doua si maximum patru. Nu sunt adeptul unui portofoliu diversificat pe mai multe actiuni, intrucat acesta diminueaza semnificativ profitul obtinut. Prefer un portofoliu cat mai putin variat, cu un numar cat mai mic posibil de actiuni. Este adevarat ca un portofoliu putin diversificat implica si riscuri mai mari, dar aceste riscuri se pot diminua semnificativ daca investitorul isi face bine temele si analizeaza temeinic companiile inainte de a cumpara. Pe de alta parte, oricat am analiza companiile cotate, niciodata nu vom reusi sa gasim exact actiunea cu cea mai mare crestere, din acest motiv am spus minimum doua companii. Strategia recomandata este de a analiza toate titlurile cotate, din care se vor alege cele mai bune doua-trei. Una din solutii ar fi analiza in functie de domeniul de activitate, iar in portofoliu se vor include cele mai bune companii din fiecare domeniu.

O a doua tema ar fi cat investim in companii lichide si cat investim in companii nelichide. Cred ca cel mai bine ar fi ca in proportie de 85-90% sa investim in companii lichide si maximum 10-15% in nelichide. Motivul este simplu: in momentul de fata, cresterile se datoreaza in buna masura investitorilor straini care au intrat pe bursa, iar unul din cele mai importante criterii de selectie ale acestora este cat de usor pot cumpara si vinde actiunile unui emitent.”