Reducerea ritmului inflatiei cu o treime, anual, ar face posibila atingerea unei rate anuale de crestere a preturilor de consum formata dintr-o singura cifra, in 2004, deci chiar inainte de termenul limita propus. Acest obiectiv este important din doua puncte de vedere esentiale. In primul rand, este un deziderat impus de negocierile cu Uniunea Europeana, in perspectiva integrarii. In al doilea rand, inflatia cumulata din 1990 incoace a facut ca preturile marfurilor comercializate pe piata romaneasca sa poarte, la coada, multe zerouri. O reforma monetara se impune, in Romania, dar ea nu va fi posibila pana ce economia nu va da semne clare de stabilitate, astfel incat riscul reinflamarii inflatiei sa fie depasit.
Altfel, orice masura de taiere a zerourilor din coada bancnotelor romanesti n-ar duce la nici un rezultat. Ciclul inflationist le-ar repune la loc, iar costurile acestei operatiuni s-ar dovedi inutile. „Taierea zerourilor va fi o certitudine, in Romania. Momentul in care se va face depinde de procesul de dezinflatie, care va trebui sa fie cert consolidat. Apoi, va fi necesar un timp de pregatire, care tehnic va dura aproape doi ani de zile, timp in care anuntul va fi public, oficial”, afirma Teodor Buftea, director general la Banca Nationala a Romaniei.
Saptamana trecuta, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei si ministrul roman al finantelor au dat publicitatii principalele repere dintr-un program antiinflatie, despre care oficialii romani vorbesc de mai bine de o jumatate de an. Politica monetara, fiscala si valutara reprezinta pilonii de rezistenta.
Practic, programul dat publicitatii de autoritatile romane nu aduce nimic nou. Tintele sunt aceleasi. „Este bine pentru program ca Banca Nationala se fixeaza pe tinta unica, de control al inflatiei. De asemenea, pentru prima data exista o coordonare institutionalizata, intre Ministerul Finantelor si Banca Nationala a Romaniei si, in acelasi timp, o departajare a sarcinilor, ceea ce ofera sorti de izbanda pentru realizarea obiectivelor propuse de autoritati”, este de parere analistul economic Aurelian Dochia.
Autoritatile romane anunta, pentru acest an, reducerea deficitului bugetar la 3,5% din produsul intern brut. Pentru anul viitor, tinta este de 3%. In acelasi timp, pentru 2002 se prefigureaza reducerea cu 2% a personalului public, in vederea scaderii cheltuielilor publice, concomitent cu reducerea fiscalitatii.
Deficitul balantei de plati poate deveni o problema
In planul politicii monetare, reducerea dobanzilor a devenit o certitudine. Startul l-a dat Ministerul Finantelor, prin scaderea dobanzilor acceptate la emisiunile de certificate de trezorerie. De la dobanzi de 50%, la inceputul anului, nivelul acestora a scazut saptamana trecuta la 37%. Sansele ca acest trend sa continue sunt mari, in conditiile in care autoritatile si-au stabilit o tinta a inflatiei sub 30%, pentru 2001 si aproape 20% in 2002. Aceasta evolutie a determinat bancile comerciale sa reduca, la randul lor, dobanzile practicate in relatia cu clientii. In prezent, dobanzile pentru resursele in lei atrase de banci sunt intre 32 si 35%. Pentru creditele acordate in lei, bancile percep dobanzi cuprinse intre 40 si 55% pe an. Reducerea randamentelor la titlurile de stat va obliga bancile sa continue procesul de coborare a dobanzilor, o politica benefica pentru societatile comerciale romanesti, majoritatea firme de stat decapitalizate.
Banca Nationala revine la o politica pe care a mai dus-o in guvernarea pedeserista de dinainte de 1996, folosind cursul valutar ca ancora antiinflationista. Cu o rezerva valutara de 3,6 miliarde de dolari, guvernatorul BNR se declara multumit, anuntand ca banca centrala va renunta sa mai cumpere valuta de pe piata interbancara. Pana acum, interventiile BNR au venit in sprijinul bancnotei americane, sustinandu-i aprecierea fata de leu. Lipsa BNR din piata poate conduce la aparitia unei situatii inverse, cu care romanii nu prea sunt obisnuiti: aprecierea monedei nationale fata de dolar. Prin sustinerea monedei nationale de aceasta data, banca centrala va frana si procesul de reasezare a preturilor la utilitati publice. In acelasi timp, va obliga agentii economici exportatori sa-si creeze singuri conditii favorabile pentru afacerile lor. Cu alte cuvinte, se pune punct unor situatii artificial create, in care castigurile exportatorilor erau dependente de ritmul devalorizarii monedei nationale.
Totusi, programul anuntat de autoritatile de la Bucuresti nu este ferit de riscuri. Politicile macroeconomice nu au lipsit nici pana acum. Dar experienta a aratat ca numai simpla aplicare a lor, prin parghii monetare si valutare, nu este suficienta. Daca in economia reala nu se vor produce modificari de substanta, daca disciplina financiara va continua sa fie doar un deziderat cu pronuntate accente politice, atunci nu nou esec nu va fi exclus. Fara excluderea din piata a perdantilor, fara trecerea proprietatii statului in proprietate privata si in lipsa restructurarii marilor intreprinderi, si acest program, ca multe altele, va esua lamentabil.
„Riscurile sunt mari si nu cred ca tin de politica Bancii Nationale. Romania este inca foarte vulnerabila, atat la modificarile din interior, cat si din exterior. In interior, exista tentatia de a se lua masuri active care implica niste costuri ce ar putea sa dea peste cap calculele Ministerului Finantelor. Deficitul bugetar ramane marea problema a Romaniei. Apoi, exista riscuri externe.
Cresterea economica in Uniunea Europeana este cu mult sub asteptari. Aceasta ar putea influenta relatiile comerciale extern, intre Romania si tarile membre UE, cu efecte negative asupra balantei comerciale. Daca lucrurile continua asa, deficitul balantei de plati va deveni o mare problema. Va putea sa devina cel mai periculos element pentru inflatie”, apreciaza Aurelian Dochia.