Au ajutat copiii defavorizați, oferindu-le acces la internet și tablete pentru a putea fi prezenți la ore. Serviciile din spitale au fost de multe ori inaccesibile, iar Secțiile de Terapie Intensivă din maternități au rămas subfinanțate, motiv pentru care asociația a realizat eforturi speciale pentru a le dota cu aparatura necesară. Cea mai mare provocare a anului 2020 a fost subfinanțarea sistemului medical, fenomen ce-l putem întâlni și în 2021.

CAPITAL: Care au fost cele mai importante proiecte implementate în ultimul an? Ce proiecte aveți pentru acest an?

Gabriela Alexandrescu: În ultimul an, Salvați Copiii România a accentuat componenta de intervenție socială, pe două mari direcții: educația și corectarea discriminării majore pe care au resimțit-o copiii vulnerabili în acest prim an pandemic și întărirea capacității maternităților și secțiilor de pediatrie din spitale, puternic afectate de subfinanțare și de reprioritizările de criză din sistemul medical.

Am accelerat așadar progamele de recuperare educațională și de sprijin social pentru copiii vulnerabili, fie că vorbim despre cauze socio-economice sau despre copiii rămași în grija rudelor, în urma migrației economice a părinților lor. În același timp, am luptat zi de zi pentru ca autoritățile să își asume programe coerente de educație remedială.

Un an lipsit de educație

Școlile au fost închise și mulți copii au rămas în afara lor, fără acces la internet și la teblete, așa că am dotat familii și unități de învățământ, am pregătit profesori pentru a se adapta la metode de predare virtuale.

Dar și spitalele au fost inaccesibile, de multe ori. În parte, din cauza restricțiilor și consecința e dramatică: vorbim despre copii cu boli cronice care nu au mai ajuns în centrele de specialitate, la tratament. Secțiile de Terapie Intensivă din maternități, și așa în stare vulnerabilă, au fost în acest an din urmă subfinanțate, așa că ne-am conjugat eforturile pentru a le dota cu aparatură medicală necesară.

Am început acest an așadar cu aceste proiecte majore pe masă, am reușit să reabilităm masiv Spitalul Grigore Alexandrescu din Capitală, cel mai mare spital pediatric din țară, și am cumpărat acolo inclusiv două ambulanțe. Acum suntem în plină campanie de reabilitare a Sălii de nașteri de la Maternitatea Polizu, care nu a mai avut lucrări de reparații de aproape două decenii.

În acest an am adăugat și componente noi mai ales programului de recuperare educațională și psiho-socială pentru copiii vulnerabili. Suntem concentrați pe aspectele psihologice, avem un program special de consiliere și vă pot spune că sunt foarte mulți copii care au dezvoltat anxietate, depresie și, în cazuri grave, comportament suicidar. Anul în care școala a fost în online i-a afectat și le-a afectat și comportamentul social și de aceea suntem prezenți în școli și grădinițe cu un program focusat anti-bullying.

Povestea lui Mihăiță

Gabriela Alexandrescu: Eram în 1993, când l-am cunoscut pe Mihăiță, un băiat de 11 ani, care trăia pe străzi. Era perioada în care eram cu toții șocați de imaginile groazei din orfelinate și de copiii străzii. Au fost primele proiecte ale Salvați Copiii România și atunci mi-am dat seama că voi rămâne în organizație atâta vreme cât vor mai fi copii exploatați prin muncă, copii supuși abuzului, în orice formă a lui. Mihăiță a devenit voluntar Salvați Copiii și asta e povestea vie a importanței colosale pe care o avem în viața copiilor: o putem, la propriu, salva. A fost o provocare nu doar profesională, ci în primul rând umană, pentru că trebuiau construite instituții, instrumente, legi care să ne permită ajutarea reală a acestor copii, pe termen lung. Începutul a fost cea mai mare provocare, gândiți-vă că România nu avea experiența neguvernamentală, că veneam dintr-un regim închis și că nu ne puteam baza decât pe solidaritate.

O altă provocare majoră a fost demararea programului de mortalitate infantilă. Știam statisticile, știam că România e pe primul loc în UE la rata mortalității infantile și totuși nu cunoșteam încă toate straturile sociale ale acestei drame. Am mers în comunități și, într-una dintre zilele acestea pe teren, am ajuns într-un bloc social, la marginea unui orășel, unde trăiau câțiva copii cu diferite probleme, cu malformații care ar fi putut fi corectate, dacă mama ar fi mers la medic în timpul sarcinii. Atunci am luat decizia de a face acest program pe două paliere: dotarea maternităților, pe de o parte, și lucrul în comunitate, pe de altă parte. La capătul acestor ani, rata mortalității infantile a scăzut, avem gravide din comunități vulnerabile cărora le asigurăm accesul la medic și avem și anual, mai puțin în pandemie, o petrecere a copiilor prematuri care au supraviețuit și acum cresc mari, cu ajutorul incubatoarelor pe care le-am dus în maternități.

CAPITAL: Care este rețeta succesului pentru asociația din care faceți parte?

Gabriela Alexandrescu: Consecvența și onestitatea profesională. Uneori e foarte greu, dar nu e o opțiune să renunți.

CAPITAL: Cum arată programul dumneavoastră zilnic?

Gabriela Alexandrescu: Dimineața beau cafeaua pe indelete, dar e un semn de familiaritate cu soțul meu, el face mereu cafeaua. In paralel imi fac agenda zilnica, nu pot functiona fara ea, totul trebuie planificat. Ajung la birou devreme. Țin foarte mult să nu fac munca doar din birou, de aceea eu încă merg pe teren, cu echipele Salvați Copiii. Tocmai m-am întors de la Deva, unde am dus maternității aparatură medicală performantă. Am ședințe de lucru cu colegii, repartizăm resursele de lucru, identificăm soluții. Ajung acasă destul de târziu, după ora 19:00, când vin din comunițătile din țară mă prinde și noaptea pe drum.

E un program alert, niciodată banal și mai mereu aștept a doua zi, să continuăm proiectele.

CAPITAL: Care sunt cele mai importante realizări pe care le-ați avut în ultima perioadă?

Gabriela Alexandrescu: Profesional, tot ce a făcut Salvați Copiii în ultima vreme e o mare realizare. Aș menționa însă aici crearea acestui liant incredibil de solidaritate socială, care a făcut, iată, să putem avea fonduri pentru două ambulanțe de uz pediatric în mai puțin de o săptămână.
Personal, cea mai mare realizare din ultima vreme e că am rămas sănătoși îi împreună. Mă bucur de cum se dezvoltă uman și profesional fiul meu și de discuțiile atât de bune cu tatăl meu.

CAPITAL: Care sunt cele mai importante provocări pe care le-a adus criza medicală în activitatea dumneavoastră și cum v-ați adaptat activitatea?

Gabriela Alexandrescu: Subfinanțarea sistemului medical a fost provocarea anului trecut, a trebuit să compensăm ce nu mai reușea deloc statul să facă. Ne-am adaptat activitatea prioritizând lucrurile. La începutul pandemiei ne-am concentrat pe soluții imediate pentru protecția pacienților și a medicilor, am deschis un Fond de urgență pentru spitale și așa am reușit să echipăm secții de pediatrie și maternități. Acum ne concentrăm pe repararea daunelor, să spun așa, și pe pregătirea spitalelor, în așa fel încât nicio criză să nu le mai prindă cu garda jos.

CAPITAL: Aveți hobbyuri care ar putea fi evidențiate?

Gabriela Alexandrescu: Îmi place să citesc, să am timp de drumeții și să reușesc să văd un film bun.

CAPITAL: Care credeți că este rețeta succesului pentru a ajunge o femeie de succes?

Gabriela Alexandrescu: Să nu urmărească succesul, ci împlinirea personală, consecvența cu propriile valori.

CAPITAL: Cum v-ați caracteriza într-o singură frază?

Gabriela Alexandrescu: Asta e o sarcină grea. Aș spune despre mine că mă definesc prin ceilalți și că mă măsor în oglinda oamenilor în viața cărora am o contribuție.

CAPITAL: Ne puteți indica un dicton care să vă definească?

Gabriela Alexandrescu: Ați observat deja că am un spirit prozaic, m-am format matematic, să spun așa. Iată ceva extrem de simplu și care pentru mine contează enorm: Nu lăsa pe mâine ce poți face azi!