Avocado, cheia longevității
Într-o lume în care formulele longevității sunt vânate în laboratoare ultramoderne, un bătrân din inima Anzilor pare să fi găsit cheia unei vieți îndelungate fără să fi părăsit vreodată pământul care l-a format, scrie csid.ro.
Marcelino Abad Tolentino, cunoscut de toată comunitatea din Chaglla drept „Mashico”, sfidează timpul și statisticile. La 125 de ani, povestea sa nu este despre miracole științifice, ci despre simplitate, ritm natural și o dragoste veche pentru… avocado.
Mic dejun cu un singur ingredient
În fiecare dimineață, fără excepție, Mashico își începe ziua cu un avocado. Nu este o tendință recentă sau o modă alimentară occidentală – pentru el, acest fruct a fost întotdeauna prezent, un aliat constant al sănătății. Personalul centrului pentru vârstnici unde locuiește afirmă că este de neconceput pentru bătrân să înceapă ziua fără această rutină.
Avocado, recunoscut pentru beneficiile sale cardiovasculare și aportul consistent de fibre, vitamine și minerale, pare să fi fost pentru Mashico nu doar un aliment, ci o filosofie zilnică: hrană naturală, pură, neprocesată.
„Grădina Edenului” – o agricultură a sufletului
Ani la rând, Mashico și-a crescut propriile alimente într-o grădină pe care o numea cu drag „pădurea Edenului”. Legume cultivate cu mâinile sale, fructe andine și ierburi aromatice au constituit baza dietei sale. Carnea provenea din creșterea tradițională a oilor – fără adaosuri, fără hormoni, fără compromisuri.
Lipsa totală a alimentelor procesate din regimul său alimentar pare, astăzi, o revelație. Într-o epocă a ambalajelor colorate și a meselor grăbite, Mashico a ales întotdeauna calea lungă, dar curată.
Viața nu i-a fost blândă de la început. Rămas singur pe lume la doar 7 ani, după pierderea părinților într-un accident, a fost nevoit să se adapteze rapid. Din suferință și solitudine, a construit un mod de viață bazat pe rigoare, liniște și apropiere de natură. Acestea aveau să devină fundația longevității sale.
Chiar și la o vârstă la care majoritatea oamenilor nu mai pot merge, Mashico își face zilnic plimbarea în aer liber cu ajutorul scaunului cu rotile și păstrează obiceiul de a oferi fructe celor care îl vizitează. Pentru el, generozitatea și mișcarea – chiar și în formă redusă – sunt la fel de importante ca alimentația.
Marcelino nu ține discursuri și nu face apel la teorii savante. Trăiește ceea ce noi căutăm în cărți motivaționale: echilibru, calm, respect pentru natură și recunoștință pentru fiecare zi. Fără suplimente, fără tehnologie, fără trucuri.
