Evenimente Abonamente Comunicate
CITEŞTE ŞI

Piaţa de capital

Fraudă de 12 mil. euro la o bancă din România

Autor: | | 62 Comentarii | 51922 Vizualizari

Capital dezvăluie lovitura de mare amploare a unui grup organizat după regulile unei veritabile „mafii a gulerelor albe“.

Frauda internă este una dintre problemele cele mai greu de soluţionat de către firmele româneşti. Partea bună e că, odată cu criza, companiile şi-au gestionat mult mai bine finanţele, iar furturile au scăzut ca număr. Partea mai puţin fericită e că infractorii s-au rafinat, iar fraudele sunt acum mai greu de descoperit. Nicio companie nu e scutită de riscul de a fi furată de propriii săi angajaţi. Totuşi, niciunele nu sunt mai expuse riscului de fraudă ca organizaţiile din domeniul bancar. Aici, atât frecvenţa cazurilor, cât şi sumele aflate la mijloc sunt, adesea, mult mai mari decât în ­restul domeniilor. „Există în continuare o mulţime de metode, surprinzător de simple, de fraudare“, remarcă Marian Bucur, ofiţer în cadrul aceleiaşi direcţii, specializat pe infracţiunile din instituţiile financiare. Întrebat care este cel mai mare prejudiciu pe care l-a cercetat până acum, spune că e vorba de un dosar la care se lucrează chiar acum, cu o fraudă calculată la 12 milioane de euro, „la care intuim că se vor adăuga alte cinci-şase milioane până la finalul anchetei“. Metoda, în acest caz, a fost acordarea de credite unor firme în baza diverselor falsuri în acte - de la denaturarea indicilor financiari la declararea unor bunuri inexistente. E vorba de o muncă în echipă, funcţionarii bancari colaborând cu debitorii, situaţie întâlnită şi în alte cazuri: „ofiţerii îşi opresc un «comision» de 10% din suma împrumutată. Ulterior, aşa cum s-a convenit de la început, debitorul achită ratele timp de trei-patru luni, apoi dispare.“ Cum să-ţi furi firma simplu şi eficient Alt modus operandi, de altfel cel mai frecvent întâlnit în sistemul bancar: „angajaţii identifică conturile inactive, în care proprietarul nu a mai efectuat operaţiuni de câteva luni, şi, în ideea că este puţin probabil ca acesta să-şi utilizeze contul în viitorul apropiat, îşi transferă sume mici din mai multe asemenea conturi în propriul cont, stabilesc o dobândă aferentă depozitului astfel creat, apoi returnează banii şi încasează dobânzile“, explică Paula Lavric, managerul departamentului de investigare a fraudelor din Deloitte şi fost procuror în cadrul Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor. Sau există angajaţi care, pur şi simplu, golesc conturile deponenţilor (intră aici cazul fraudei de 1,5 milioane de euro, descoperită la o bancă din Braşov, în care directoarea de operaţiuni şi-a însuşit timp de doi ani sumele depuse de clienţi) sau care colaborează cu terţi, în ideea că aceştia vor fi găsiţi vinovaţi. „Unul dintre cazurile importante la care am lucrat este cel al unei bănci unde 13 funcţionari, printre care şi unul cu funcţie de conducere, au făcut operaţiuni bancare neautorizate în conturile unei persoane fizice timp de doi ani. Era vorba de un cetăţean străin, un investitor în imobiliare care administra 49 de firme. Toate astea au fost posibile pentru că societăţile aveau acelaşi expert contabil, cu drept de semnătură. Prejudiciul final a fost de jumătate de milion de euro, care trebuie achitat de bancă“, povesteşte Marian Bucur. De amintit că, pe drumul spre audieri, contabila s-a scuzat că „am luat banii pentru că eu nu am avut norocul să mă nasc într-o familie de bogaţi“. Potrivit ofiţerului, cea mai dificilă parte a instrumentării acestui dosar a fost colaborarea greoaie cu banca, aceasta „încercând să-şi acopere atât angajaţii, cât şi lacunele din sistem“. Poliţia, ultimul resort

Motivul pentru care companiile financiare evită colaborarea cu autorităţile este simplu: au nevoie de imagine, preferă să îşi rezolve problemele în interior, pentru că lucrează cu capital atras, cu banii oamenilor, iar mediatizarea unei asemenea fraude ar reprezenta pentru ele o lovitură de imagine extraordinară - in final, cine şi-ar mai depune economiile la ei? La dorinţa de a nu-şi întina prestigiul se mai adaugă un aspect. După cum spune reprezentanta Deloitte, „managementul îşi face un calcul, cât de mare e paguba faţă de cât de îndelungată şi costisitoare va fi trimiterea cazului în instanţă. Adesea, se decide că a doua variantă nu rentează, aşa că vinovaţii scapă doar cu concedierea, fără obligativitatea de a returna prejudiciul. Ba chiar am avut un caz în care patronul i-a şi dat bani angajatului în culpă ca să nu spună în afara firmei ce s-a întâmplat“. Cel mai bun leac, prevenirea Chiar dacă executivii companiei fac apel la instituţiile statului, vinovaţii nu au prea mult de suferit. Aşa cum precizează Paula Lavric, „deşi pentru înşelăciune, delapidare sau furt sancţiunile presupun pedeapsa cu închisoarea, la noi nimeni nu ajunge acolo, în majoritatea covârşitoare a cazurilor infractorii scăpând cu suspendare. În plus, nici magistraţii nu iau foarte în serios acest tip de dosare, adesea soluţionându-le prin sancţionarea vinovatului cu un avertisment“. Aşadar, cazul clasic de fraudă de serviciu: un angajat v-a furat luni la rând din cont, fără să aveţi idee, pentru că era acoperit de colegii din departamentele responsabile de avizare şi control. Dacă vreţi să evitaţi complicaţiile, cheltuielile de judecată şi lezarea brandului firmei, nu vă rămâne decât să-l(i) daţi afară şi să rămâneţi cu banii daţi. Dacă nu vreţi să-l lăsaţi să scape aşa uşor, faceţi apel la poliţie, ajungeţi după luni, dacă nu chiar ani, în instanţă, unde judecătorul îi dă un avertisment. Ce soluţii există, aşadar, pentru patronii care vor să-şi protejeze businessul de pornirile de înavuţire ale angajaţilor? Pe scurt, după cum spune Paula Lavric, „companiile trebuie să se concentreze asupra prevenirii infracţiunilor, nu asupra investigării, când probabil e deja prea târziu“.  Iar prevenire înseamnă implementarea de sisteme antifraudă, parolarea pe niveluri ierarhice a sistemelor informatice, introducerea conceptului de informaţii clasificate şi secrete de serviciu, securizarea accesului în anumite încăperi. Și totuşi, când vine vorba de prevenire, nimic nu e mai eficient decât pârâtul (denumit în mediul corporativ „whistleblowing procedure“). Fructificarea aces­tei metode este extrem de simplă: e de ajuns ca managementul să pună la îndemâna angajaţilor un număr de telefon şi o adresă de e-mail, unde aceştia să poată raporta orice activităţi suspecte ale colegilor lor, sub protecţia anonimatului. După cum spune Paula Lavric, însă, „există şi reversul: suntem un popor de reclamagii, iar plângerile înaintate de angajaţi la adresa colegilor se pot adesea dovedi neîntemeiate. Totuşi, aceasta rămâne cea mai eficientă cale de depistare a fraudelor“.

Pagina 1 din 2
Capital - Comenteaza
Capital - Twitter
Printeaza

Alte articole

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.

EVZ

Doctorul Zilei

Cancan

Animal Zoo

EVZ Monden

DCNews

Stirile Kanal D

AutoBild

Economica.net

Agrointeligenta

StiriDiaspora.ro

Capital - Articole similare

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul Capital.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.