În 2010, African Petroleum Corporation a cumpărat de la National Oil Company of Liberia (NOCAL), organism care deţine drepturile de proprietate asupra tuturor depozitelor şi revervelor de hidrocarburi lichide şi gazoase ale Liberiei, licenţele de producţie pentru două blocuri LB-08 şi LB-09 din apele teritoriale ale ţării, unde există resurse petroliere estimate la 3.230 de milioane de barili (stb).

Programul energetic al Liberiei a fost criticat de organizaţia internaţională Global Witness ca urmare a acuzaţiilor aduse de Comisia Generală de Audit (CGA) a ţării cum că s-ar fi mituit legislatorii pentru ratificarea concesiunilor de petrol în 2010. Acuzaţiile sunt îngrijorătoare, în opinia jurnaliştilor de la FrontPage Africa, deoarece au apărut sub o administraţie ajunsă la putere în 2006 cu promisiunea de a transforma corupţia în inamicul public numărul unu.

„Cu interese majore în petrol şi resurse minerale în Africa de Vest, istoria sordidă a lui Frank Timiş l-a urmat în Liberia  şi s-ar putea să fi compromis deja funcţionari importanţi şi să fi costat guvernul liberian pierderi semnificative“, se arată în ancheta publicaţiei africane.

Ca parte a procesului de listare a African Petroleum la prestigioasa bursă de la Oslo, compania a căutat strategic să se rebrand-uiască şi să strângă bani prin atragerea de noi parteneri. Pentru a realiza asta, Timiş a trebuit să extindă programul său de lucru cu NOCAL pentru perimetrele liberiene LB8 şi LB9. African Petroleum nu dispunea de lichidităţile necesare pentru a fora un nou puţ de explorare, care, de regulă, costă cel puţin 100 de milioane de dolari. Forarea unui puţ a fost o cerinţă impusă de contractul semnat cu NOCAL, iar Timiş avea nevoie de timp şi bani pentru a realiza acest obiectiv.

Aşa cum se obişnuieşte în industria hidrocarburilor, extinderea programelor de forare vine cu un anumit cost suportat de compania petrolieră, iar Frank Timiş ar fi trebuie să plătească milioane de dolari către NOCAL pentru a obţine o prelungire suplimentară faţă de cea stipulată de legislaţia liberiană. Jurnaliştii africani susţin că Frank Timiş a încercat să scurtcircuiteze procesul prin apelarea la relaţiile sale cu oficialii şi membrii consiliului de administraţie ai NOCAL pentru a obţine acest lucru. Şi a obţinut extinderea termenului.

Surse citate de FrontPage Africa arată că decizia de a extinde durata contractului a divizat consiliul NOCAL, unii membri fiind interesaţi de sprijinirea African Petroleum. „Nu a existat nicio reuniune a Comitetului Tehnic pe Hidrocarburi şi nici legiuitorul nu a fost informat de o modificare fundamentală a contractului conform legislaţiei în vigoare“, a explicat o sursă sub protecţia anonimatului. Mai mult decât atât, a existat o ruptură în conducerea NOCAL, cu Bass Golokeh la un capăt şi McClain la celălalt. Ziariştii africani susţin că deţin scrisori conflictuale atât de la preşedintele în exerciţiu Bass Golokeh, cât şi de la McClain, adresate lui Frank Timiş şi African Petroleum. Felul în care preşedintele NOCAL de la acea dată, Frederick Bass Golokeh, a extins durata contractului cu African Petroleum fără aprobarea directă a Consiliului rămâne un mister. Surse avizate apropiate Consiliului spun că actualul preşedinte, Randolph McClain, s-a opus vehement extinderii perioadei, dar a fost respins. Bass Golokeh a formulat o scrisoare de extindere a contractului în afara legii liberiene şi fără ratificarea legiuitorului naţional.

Extinderea ilegală a acestui contract nu este singura infracţiune pe care jurnaliştii africani o atribuie African Petroleum. Există o acuzaţie conform căreia falsificarea datelor de forarea a puţurilor Appalis din Liberia ar fi condus în cele din urmă la o scădere burscă a preţului acţiunilor African Petroleum pe bursa australiană, pierzându-şi aproximativ 90% din valoare. (Despre acest subiect Capital a mai scris aici) De fapt, ziariştii africani susţin că aceasta a fost mişcarea care l-a forţat pe Timiş să caute fonduri suplimentare pe bursa de la Oslo. Pentru a se lista pe Bursa de la Oslo, Timiş a renunţat la preşedinţia African Petroleum, dar, din calitatea sa de fondator şi acţionar majoritar, el continuă să deţină controlul.

Contaminarea programului energetic al ţării de către Frank Timiş, cu consimţământul oficialilor NOCAL, este un început prost pentru programul energetic încă în faşă al Liberiei, spun consultanţii din industrie chestionaţi de FrontPage Africa. „Când ai o companie dubioasă, cu istoric în dare de mită şi eludarea regulilor, care joacă un rol atât de important în sectorul energetic în curs de dezvoltare al Liberiei şi nu există nicio încercare de a elimina influenţa, acesta nu este un semn de bun augur pentru ţară“, a declarat o sursă pentru FrontPage Africa.

Frank Timiş ocupă poziţia 12 în Top 300 Capital cei mai bogaţi români, cu o avere estimată la 340-360 mi. euro.

Te-ar putea interesa și: