Datată cu precizie de specialiști după resturile unui pinion gotic găsit în podul locuinței, casa negustorească de pe strada Turnului, numărul 7, din Sibiu își are începuturile în veacul al XIV-lea. Situat în una din cele mai pitorești zone ale centrului vechi, în “Orașul de Jos”, într-o piațetă istorică, imobilul face parte, alături de casa Bobel, din cercul restrâns al reședințelor urbane a căror construcție a început în perioada anilor 1300-1400. Spre comparație, cea mai veche casă din București, casa Melik – actualul muzeu Theodor Pallady, se poate lăuda cu o istorie de numai aproximativ 250 de ani.

Monumentul istoric are o suprafaţă utilă de 227 mp, etaj şi mansardă. Casa este construită pe un teren de 189 mp şi a fost scoasă la licitaţie la un preţ de pornire de 235.000 mp, echivalentul unei vile de lux nou construite. Valoarea clădirii este estimată între 300.000 şi 350.000 de euro.

Masivitatea acoperișului, forma aparte a construcției, precum și o serie de elemente arhitecturale care se mai regăsesc doar într-o mică proporție la alte imobile din centrul vechi al fostului burg săsesc, sunt câteva dintre elementele care o individualizează. Arhitectul Ioan Bucur descrie casa în lucrarea “Topografia monumentelor din Transilvania. Municipiul Sibiu-Centrul Istoric” drept “o clădire trapezoidală, cu fațada spre piațeta de la intersecția străzii Turnului cu alte trei străzi. Fațada este organizată pe patru axe, cu uși cu obloane pline și panou de lemn pentru amplasare firmă (realizate în jurul anului 1900). Acoperișul înalt, cu trei ape, cu coama paralelă cu fațada, prezintă două lucarne ochi. Aripa dinspre fațada laterală, mai acută, este acoperită cu olane. La parter se păstrează plafoane refăcute cu bolțișoare pe șină metalică.(…) La etaj este un coridor acoperit semicilindric și cu două travee în cruce”.

Pictura murală de secol XVI, urmele unui cuptor din cupru, un pinten de cavaler, o monedă din anul 1572 sunt alte câteva din descoperirile făcute de arheologi și care vorbesc despre trecutul îndepărtat al casei. Mult mai amplu documentată este istoria sa recentă. Imobilul a aparținut la începutul secolului al XX-lea Asociației Măcelarilor, iar la parterul clădirii funcționau mai multe spații comerciale. Ulterior casa a fost reședința pianistei Maria Klein Hintz și proprietatea negustorului român Ilie Floașiu până la naționalizarea de către regimul comunist.

 

În prezent, locuința trece printr-un anevoios proces de restaurare. Lucrările începute în anul 2007, însă momentan sistate, au salvat-o de la dispariție. Au fost realizate subzidiri și au fost montați tiranți metalici de legare a pereților. S-a coborât nivelul de călcare, a fost turnată o centură de beton și a fost înlocuită șarpanta astfel încât clădirea să ajungă la forma și gabaritul inițial. Jgheaburile de cupru, înlocuirea țiglei și olanelor, refacerea lucarnelor, branșamentele noi pentru utilități, toate au fost realizate cu o grijă deosebită acordată conservării elementelor autentice. De asemenea, au fost salvate zugrăvelile decorative de secol XVI de pe fațada casei, în vreme ce inscripțiile și decorațiunile murale interioare, inclusiv o frescă, au fost evidențiate și conservate.

Chiar dacă mai sunt lucruri de făcut, casa negustorească de pe strada Turnului este deja o atracție a zonei. Adeseori proprietarul a pus-o la dispoziția tinerilor artiști aflați în căutarea de spații neconvenționale, iar între zidurile ei au avut loc spectacole de teatru sau expoziții de artă.