Mai întâi, liniştiţi-vă. Ca şi mine, aţi auzit, fără îndoială, marţi, colegi sau prieteni care vă împărtăşeau uşurarea lor: „Uf, am putut să ne deconectăm de Facebook un moment, a fost aşa de plăcut să nu mai fii hărţuit cu notificări”. Cu atât mai bine pentru ei. Această dezbatere nu mă interesează deloc şi nu voi glosa pe acest subiet scrie jurnalistul Anouch Seydtaghia în Le Temps.

Nu, ceea ce mi se pare astăzi fundamental este să profităm de această pană mondială de şase ore pentru a ne pune întrebări despre relaţia noastră cu giganţii din domeniul digital. Şi mai ales, dependenţa noastră de serviciile lor: pămâteni incapabili să scriem, angajaţi a sute de multinaţionale privaţi de sisteme de comunicare internă, plăţi care nu mai funcţionează în India şi chiar accesul la internet tăiat în anumite ţări…  La nivel mondial, căderea temporară a Facebook a fost un eveniment major.

Planeta este drogată de serviciile sale, foarte des gratuite, care tind să se substituie celor ale unor actori precum bănci sau oparatori telecom. Prin însăşi puterea sa, Facebook înghite lumea. Dar nu e singurul. Să ne amintim că la sfârşitul lui 2020, o pană generală la Google a fost cauza unei serii de probleme, de la sisteme de autentificare în pană la babyphone conectate inutilizabile, trecând prin paralizia mesageriilor. Şi ce să spunem despre Microsoft, ale cărui softuri au invadat şcolile, administraţiile publce şi companiile: o simplă pană ar avea consecinţe incalculabile.

Alegerile noastre fac diferenţa

Să conştientizăm dependenţa noastră de aceste servicii. Şi să acţionăm. Există, bineînţeles, pârghia reglementară pentru a interzice acestor giganţi viitoare achiziţii mari, chiar a-i forţa să cedeze activităţi sau a-i împiedica să intre pe anumite pieţe. Statele Unite intenţionează astfel să oblige Facebook să cedeze Instagram, chiar WhatsApp. Este posibil, dar complicat, cronofag şi cu eficacitate incertă.

Ce pare mai eficace este sa reflectăm la nivelul nostru – de cetăţean, consumator, angajat sau oficial – la alegerile noastre.Vrem să încredinţăm părţi întregi din viaţa noastră digitală, chiar fizică, unei mâini de actori tentaculari? Este posibil să ne diversificăm prestatarii? Nu ar fi judicios câteodată – şi ne gândim la dezbaterea despre cloud-ul elveţian – să lucrăm cu actori locali?

Tentaţia de a semna cu multinaţionale, care ne orbesc cu serviciile lor atât de eficace, atât de ieftine şi atractive, va rămâne puternică. Dar e vorba, fără îndoială, puţin, despre libertatea noastră de a ne acorda timp să reflectăm la alternative.

Sunt conştient că nu este uşor. Şi uneori chiar în anumite domenii, fără îndoială, deja nu mai este posibil.