Ucraina e cel mai mare vecin al României, atât ca populaţie, cât şi la suprafaţă. Totuşi, rezultatele economiei ucrainiene sunt comparabile cu cele ale României, deşi avem o populaţie de două ori mai mică. Motivaţia stă în faptul că Ucraina a rămas până în 2005 în sfera de influenţă a Rusiei. Abia după 2005, în Ucraina au început reformele structurale şi repoziţionarea ţării spre Occident. Din nefericire, costurile sociale aferente acestui tip de reforme se suprapun acum cu criza economică globală, coincidenţă ce transformă Ucraina în ţara cea mai afectată de criză din Europa.

După proclamarea independenţei în 1991, Ucraina se situa în faţa plutonului fostelor ţări sovietice în ceea ce priveşte capacitatea de dezvoltare. Ucraina este prin tradiţie un mare producător de grâne, fiind cunoscută ca grânarul Europei de Est încă din secolul XIX. Având o agricultură extinsă şi o industrie dezvoltată, Ucraina părea să deţină reţeta pentru dezvoltarea rapidă.

Totuşi, primii ani după independenţă nu au adus bunăstarea pentru ucrainieni. Deşi economia a fost liberalizată devreme, au lipsit investiţiile străine majore. Guvernanţii au încercat să suplinească acest lucru prin emisia de monedă în plus, lucru care – conform definiţiei – a însemnat doar inflaţie. Astfel, în 1996, Ucraina a renunţat la prima sa monedă, numită „karbovaneţ”, care atinsese o inflaţie cu multe zerouri, pentru a introduce grivna.

Cu reforme venite târziu, Ucraina a reuşit să crească susţinut până la criza globală. Reformele timide din perioada lui Leonid Kucima au dat totuşi roade, economia intrând pe o creştere – mai mult trasă în sus de creşterea globală – între 2000-2005.

Reformele structurale au început abia după „Revoluţia Portocalie” din 2005 care a adus la putere opoziţia democratică, avându-i ca personaje centrale pe preşedintele Viktor Iuşcenko şi pe premierul Iulia Timoşenko. Criza a lovit Ucraina sever, pentru acest an fiind aşteptată o scădere a PIB de circa 15%.

Climatul investiţional din Ucraina este mai relaxat acum, fiind eliminate o mare parte dintre hibele unei legislaţii încâlcite, de sorginte post-sovietică. Chiar dacă nu se mai pune problema unui hăţiş legislativ, rămân nerezolvate probleme precum lipsa unei infrastructuri adecvate şi corupţia.

Ca mentalitate, Ucraina este împărţită vizibil în două: partea de vest şi cea de nord (inclusiv capitala Kiev) şi parte de sud împreună cu cea din est (dominată de etnici ruşi). Partea de vest este mai deschisă către Occident şi investitori străini, dorind integrarea în UE şi NATO, în timp ce restul ţării este mai mult nostalgic după trecutul sovietic, dorind strângerea relaţiilor cu Rusia.

Perspective europene

Înainte de a face orice calcule, trebuie luat în seamă faptul că Ucraina are o populaţie de peste 46 de milioane de oameni şi un vast teritoriu. Deşi guvernul actual şi-a exprimat deschis dorinţa de a intra în NATO şi în UE, admiterea Ucrainei în structurile economice europene va fi o provocare pentru Bruxelles.

Deşi statutul de membru UE este incompatibil cu cel de membru CSI, Ucraina nu şi-a exprimat deschis intenţia de a părăsi CSI. După 2005, Ucraina a manifestat o lipsă de implicare în proiectele coordonate de Rusia, un exemplu fiind proiectata uniune vamală dintre Rusia Belarus şi Kazahstan, la care Ucraina nu mai participă.

Ucraina se află abia la începutul drumului spre Uniunea Europeană, fiind cu mult în spatele ţărilor din fosta Iugoslavie. Cel mai bun mod de a vedea cum se comportă economia ucraineană într-un mediu concurenţial ar fi ieşirea din CSI şi intrarea în CEFTA, considerată drept „anticamera UE”. Deocamdată, Moldova este singura ţară membră atât membră CEFTA, cât şi CSI. Având însă în vedere dimensiunile Ucrainei, intrarea sa în CEFTA va balansa puternic spre Est această arie de liber-schimb.

O economie mare

Economia Ucrainei a suferit în anii 1990-2000 fluctuaţii intense. Principalele ramuri ale economiei ucrainiene sunt agricultura şi siderurgia. 25% din populaţie lucrează în agricultură.

Situaţia actuală nu este una fericită pentru Ucraina, având în vedere cele două ramuri de bază. Agricultura este prin definiţie un domeniu în care, în Europa de Est, se câştigă puţin, aproape la limita subzistenţei. De asemenea, siderurgia este un domeniu care, în ultimii ani, nu o duce prea bine.

Combinatul siderurgic de la Krivoi Rog, deţinut de Arcelor Mittal, nu este pe roze, având în vedere cererea în restrângere pe plan global. Combinatul este cu mult mai mare decât unul din România, dacă ne gândim că are peste 50.000 de angajaţi. Combinatul deţine recordul pentru cea mai mare valoaroasă privatizare din lume. Mittal Steel a cumpărat 93,02% din acţiunile combinatului pentru 4,81 miliarde de dolari, în octombrie 2005. În prealabi,l fusese vândut, în iunie 2004, pentru 714 milioane cd dolari către un consorţiu controlat de ginerele fostului preşedinte Leonid Kucima. După scandalul public, această vânzare a fost anulată în iunie 2005 de justiţia ucraineană. Mutarea a fost una bună, la bugetul de stat intrând apoi cele aproape 5 miliarde de dolari.

Concret, agricultura produce puţin pentru oamenii implicaţi în domeniu, iar siderurgia este un domeniu în restrângere. Totuşi, Ucraina reuşeşte să fie un exportator serios de grâne, zahăr, carne şi lapte, în afară de produsele siderurgice.

Alte domenii de top sunt electronicele, industria de armament şi cea de componente pentru tehnologia spaţială. Însă toate aceste trei subramuri sunt controlate de stat şi duc, astfel, lipsă de investiţii, de echipamente moderne de lucru şi de o mână de lucru bine pregătită. De asemenea, Ucraina deţine serioase zăcăminte de carbune (bazinul Donbas), în estul ţării, într-o regiune în care rusofonii sunt predominanţi. Aici este şi bazinul electoral al Partidului Regiunilor, de orientare pro-rusă, controlat de Viktor Ianukovici, pupilul politic al fostului preşedinte Leonid Kucima.

Ucraina importă circa 85% din gazul de care are nevoie, în principal de la Rusia. Totodată, reţeaua sa naţională de transport este principala cale prin care Rusia îşi trimite gazul în Europa, Ucraina obţinând astfel consistente taxe de transport. Cel mai bun exemplu este criza gazului din iarnă, când Europa a rămas practic fără gazul rusesc care trecea mai mult prin Ucraina decât prin alte zone.

Ucraina mai stă bine şi la turism. Peninsula Crimeea este regiunea cea mai vizitată, având atât munţi, cât şi staţiuni pe malul Mării Negre. Printre cele mai renumite staţiuni de aici se numără Feodosia, Aluşta, Sudak; pentru vizitat oraşele Yalta, Sebastopol şi Simferopol, iar pentru spa renumit este Saki. Cea mai cunoscută staţiune de la malul mării este Zatoka, aflată între limanul Nistrului şi Marea Neagră. Deşi nu este o detinaţie vânată intensiv de tour-operatorii internaţionali, Ucraina reuşeşte să atragă atât turişti din ţările CSI, cât şi din Europa de vest.

În ceea ce priveşte micul trafic de frontieră cu România, sunt mai vizitate Reni (în apropierea Galaţiului şi cel mai aproape de Bucureşti), Cernăuţi (la nord de Suceava) şi Hust, împreună cu alte oaşe mai mici din  regiunea Transcarpatia, în apropierea judeţelor Maramureş şi Satu Mare.

Principala atracţie pentru români şi cel mai mare trafic este către bazarul din Cernăuţi. Românii din judeţele Suceava şi Botoşani sunt interesaţi în principal de carburanţi şi ţigări (la jumătate de preţ în Ucraina), precum şi haine şi alimente, cu mult mai ieftine la vecini. Singurul impediment este constituit de timpul îndelungat de aşteptare de la vamă, precum şi de faptul că spre Reni se trece prin două vămi (româno-moldoveană şi moldo-ucraineană). Recent, ca urmare a problemelor pe care vameşii moldoveni le pun cetăţenilor români, Reni şi-a pierdut cumpărătorii români.

La nivel macroeconomic stăm bine

La o privire macro-economică la PIB/cap de locuitor, potrivit datelor FMI, se poate observa cu ochiul liber că Ucraina nu a avut niciodată, de la independenţă până în prezent, un nivel de trai mai ridicat decât România. De exemplu, în timp ce România a fost constant peste nivelul psihologic de 1.000 USD/cap de locuitor (cu excepţia din 1992), Ucraina a fost până în 2003 sub acest prag (singura excepţie fiind 1997).

Liberalizarea economiei din primii ani de după independenţă a avut efectul scontat, eliminându-se lipsa de produselor de bază. Însă economia era de stat, iar administraţia continua să întreţină companiile de stat energofage şi bugetofage.

Din 1999, economia ucraineană a început să dea semne de revigorare şi s-a pus pe picioare, înregistrând creşteri de la un an la altul. Nivelul maximal a fost atins în 2008, mai exact un PIB/cap de locuitor de 3.920,10 dolari, ceea ce echivala cu nivelul similar al României între 2004-2005. Potrivit estimărilor FMI, anul acesta Ucraina va scădea foarte mult, urmând să atingă un PIB/cap de locuitor de 2.520,86 dolari, întorcându-se puţin peste nivelul anului 2006.

Dacă toate merg bine, iar creşterea se va relua din 2010, nivelul anului trecut se va atinge din nou abia în 2013. Pentru economia Ucrainei, perioada 2011-2014, ar urma să fie una de creşteri galopante. Pentru finele perioadei de prognoze, mai exact anul 2014, datele FMI indică un PIB/cap de locuitor de 4.519,40 dolari pentru Ucraina. Adică cel mai mare de la independenţă până în prezent. Acesta însă ar echivala cu indicatorul similar al României din anul 2005.

Între timp, România, a cărei economie a crescut într-una din anul 2000 până în 2008, înregistra anul trecut un PIB/cap de locuitor de 9.291,70 dolari, iar pentru acest an FMI se aşteaptă la 7.773,59 dolari. Nivelul din 2008 va fi depăşit în 2012, iar pentru 2014 FMI apreciază că România va avea un PIB/cap de locuitor de 13.151,18 dolari.

Ucrainienii câştigă mai puţin

Potrivit datelor furnizate de Comitetul de Stat pentru Statistici din Ucraina, în luna mai, salariul mediu pe economie a fost de 1.780 de grivne, adică 158 de euro. Cele mai mici salarii se înregistrează în domeniile agriculturii şi pescuitului, sub 1.100 de grivne. Ca şi în România, cele mai mari venituri sunt în domeniile transporturilor aeriene şi al intermedierilor financiare (4.603 grivne adică 408 euro, respectiv 3.889 grivne adică 345 euro).

În România, salariul mediu net pe economie din luna mai a fost de 1.356 de lei (321 de euro), cu cele mai de jos valori în agricultură, industria lemnului şi turism, în timp ce valorile cele mai ridicate se regăsesc în intermedieri financiare (2.988 de lei) şi transporturi aeriene (3.296 de lei).

Cheltuieli diferite

La nivel de cheltuieli, cele legate strict de bunuri şi servicii ocupă o pondere de 83,4% din bugetul mediu al familiei ucrainiene, în timp ce la noi procentul cheltuielilor de consum este de 71,5%. Această diferenţă rezultă din faptul că veniturile vecinilor sunt mai mici decât ale noastre.

Din nefericire, Comitetul de Stat pentru Statistici din Ucraina nu oferă date defalcate pentru cheltuielile de consum, aşa că nu putem observa care sunt diferenţele la fiecare domeniu în parte şi nici mentalitatea de cumpărător.

Chiar dacă datele nu sunt exacte, se pote observa că nivelul taxelor şi impozitelor ocupă 7,6% din totalul cheltuielilor în Ucraina, în timp ce la noi acestea au un procentaj aproape dublu, de 15,6%. De asemenea, o altă diferenţă majoră este la capitolul investiţii. În timp ce românii economisesc 1,8% din venituri, la ucrainieni situaţia este dramatică, aceştia fiind nevoiţi să apeleze la economii. Astfel, în loc să economisească, ucrainienii cheltuie din economii, sumele reprezentând în medie 0,7% din cheltuieli.

DETALII*:
Broşura Billa 1
Broşura Billa 2
Broşura Billa 3
Broşura Billa 4
Broşura Velika Kishenia
Preţuri Silpo
Preţuri Spark
* Pentru a transforma mai rapid preţurile din grivne în lei, împărţiţi valoarea afişată la 2,63.

Te-ar putea interesa și: