Nimeni nu-şi permite riscul ca noile reglemen­tări să fie atât de aspre încât să anuleze beneficii pe care nu avem acum chef să le recunoaştem.

Este evident că actuala criză economică a creat un curent de opinie anticapitalist, manifestat, între altele, prin adversitatea faţă de sectorul financiar-bancar. Ca şi excesele care au creat criza, excesele acestui curent de opinie sunt la fel de nocive. Ura aproape viscerală de care au acum parte bancherii lumii este vizibilă după ce unele firme de pe Wall Street au raportat profituri record. O vedem în retorica politicienilor, convinşi că fără sectorul financiar universul ar fi cu mult mai armonios. Această cacofonie dogmatică riscă să sufoce idei de bun simţ. Chiar dacă suntem de acord că trebuie înăsprite măsurile de control asupra unor pieţe financiare prea lejer (sau deloc) reglementate, nimeni nu-şi permite riscul ca aceste noi reglementări să fie atât de aspre încât să anuleze beneficii pe care nu avem acum chef să le recunoaştem.

Chiar dacă suntem convinşi că investitorii internaţionali au evaluat aiurea riscul pieţelor emergente, nu înseamnă că ţări ca România îşi permit să dea cu tifla prea mult aceloraşi investitori, în ideea că ne permitem acum să aşteptăm până ce ei se căiesc pentru păcatele trecutului şi ne judecă în raport cu alte reguli. De exemplu, modul în care toate ţările din Europa Centrală şi de Est au fost îngrămădite la aceeaşi categorie de risc, indiferent de regimul valutar pe care-l au sau de alte considerente, nu reflectă decât lene şi ig­noranţă din partea analiştilor acestor pieţe. Aceşti analişti au încă, în ansamblu, o credibilitate mai mare decât guvernanţii regiunii. Ne place sau nu, regulile jocului în pieţele de capital sunt scrise mai degrabă de aceşti analişti decât de ţările pe care ei le urmăresc. Ne place sau nu, indicatorii economici care stau la baza modelelor lor de risc au încă valoare şi nu sunt doar obsesiile academice ale unor roboţi din pântecul City-ului londonez sau al Fondului Monetar Internaţional. În acest context, e inutilă ţâfna infantilă care însoţeşte retorica recentă a anticapitalismului. În timp ce aşteptăm noi reguli ale jocului, trebuie să ne câştigăm credibilitatea respectându-le pe cele vechi.

*Andrei Postelnicu este consilier al dlui Mircea Geoană, preşedintele Senatului şi candidat la Preşedinţie.

Te-ar putea interesa și: