Primarul Sorin Oprescu s-a decis: va mai candida pentru un mandat. Asta, dacă va reuşi să se ţină de promisiunile din campania electorală. Deşi nu i-au mai rămas decât doi ani ca să facă faimoasa autostradă suspendată, Oprescu n-are emoţii: „O fac! Acum umblu după bani.“ În poză, primarul negociază cu un prezumtiv finanţator

ZOOM

Minuni cu proiecte europene

Opt proiecte pentru finanţarea investiţiilor IMM (plafon de 1.075.000 lei/proiect), oferită prin Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (POS CCE), au fost încărcate online în mai puţin de o secundă, iar alte zece, la o secundă de la deschiderea sesiunii din 6 septembrie. Şase din primele opt proiecte au fost postate de aceeaşi firmă de consultanţă, care a reuşit să înscrie în total 41 de proiecte în primele 100. Deşi, teoretic, sesiunea urma să rămână deschisă trei luni, s-a închis după doar 80 de minute, în care s-au depus 688 de proiecte, dublu faţă de câte puteau fi finanţate. Şpilul nr. 1: încărcarea unui proiect a presupus completarea a 20 de rubrici. Unui aplicant (real) foarte iute de mouse i-au trebuit 11 minute să încarce cele 20 de bucăţele din proiect, cu copy-paste; pentru că a început în secunda zero, s-a înregistrat abia al 390-lea. Şpilul nr. 2: s-a vădit ulterior că încărcarea proiectelor putea fi începută într-un anumit interval înainte de ora H. Şpilul nr. 3 şi final: trebuia să ştii exact ce, când şi cum. Dacă începeai prea devreme, sistemul te deloga automat după un timp. Dacă începeai prea târziu, păţeai ca un alt aplicant (real), care a furat startul, dar a încheiat la ora H plus 2 minute. Şi s-a înregistrat abia al 280-lea. Păi, dom’le, adică de ce n-am scoate noi bani din nemărginita inteligenţă românească?! De pildă, să brevetăm schema şi s-o vindem în toată UE, că le-o trebui şi lor. Mai ales pentru finanţările care se distribuie după principiul „primul venit, primul servit“.

Recital

Invitat de onoare la şcoala de vară a organizaţiei de tineret a propriului partid, Marian Vanghelie le-a ţinut ucenicilor întru politică un curs scurt de comunicare aplicată, din care reţinem două studii de caz.

– Cum îşi va rupe gâtul Boc. „Îi rupe gâtul Nuţi, vă spun eu. Eu am încredere în ea şi o admir. Şi, până la urma urmei, hai să încercăm şi cu ea. Dacă tot îl suportăm de atâta timp pe Boc, hai să facem şi cu ea. Avem două variante: ori ieşim în stradă, ori o punem pe doamna Nuţi. Poate o fi mai bine, că mai rău decât atât nu se mai poate.“

– Goagălul şi ziariştii. „Am greşit atunci când am crezut unii ziarişti. Spuneau: hai vino la noi, chiar dacă eşti obosit. Îmi spuneau şi care sunt întrebările. Dar nu mi-au spus totul, până la final, e adevărat. Şi, de aici, am devenit gugăl, goagăl, care este şi care nu este. În naivitatea mea, am zis că am o relaţie interumană. Să nu aveţi încredere! Să vă duceţi pregătiţi, nu vă mai grăbiţi! Că, din punctul ăsta de vedere, o să rămâneţi cu gugăl şi cu goagăl. Acum sunt şi pe Google, şi pe Facebook, şi pe Tweeter. Sunt peste tot!“

MAILBOX

În foame de bani

Reacţii ale cititorilor la articolul „Abrogarea, singura ieşire din haosul legislaţiei PFA“, publicat în Capital nr. 35 din 6 septembrie 2010.

– Colaps. Țara intră în colaps. Nu putem munci atât de mult cât fură ei. (Trimis de Doru)

– Iobagi. Într-adevăr, PFA are un statut de iobag al timpurilor moderne. Dacă nu lucrează la negru, moare de foame. Făceţi-vă fiecare un SRL. Măcar o să deduceţi TVA. Bineînţeles, dacă se renunţă la impozitul minim. Că, altfel, tot iobagi rămâneţi. (Trimis de ovidiu)

– Calcul. Cineva trebuie să achite nota de plată pentru tâmpeniile care s-au făcut în această ţară în ultimii ani. Cine? Nu ei. Te vor pune pe tine şi pe mine. La un venit net lunar de 1.000 de lei, contribuţiile sociale (35,5%) sunt 355 de lei, iar impozitul pe venit (16%) este 103,20 lei. În total, 458,20 lei, adică 45,82% din venit, se duc lunar la buget. Din suma rămasă, de 541,80 de lei, plăteşti TVA de 24% la achiziţionarea oricărui produs; alţi 104,86 de lei se duc la buget. În final, partea leului, adică 563,06 de lei (sau 56,3%) o ia statul, iar ţie, ca PFA, îţi rămân 436,94 de lei (sau 43,7%). Cumpărând şi produse accizate, dai statului până la 60-65%. Scopul statului este să ne aducă în situaţia unor robi al căror unic rost pe Pământ este să plătească taxe şi impozite la buget! Întrebarea mea este: vom accepta? Romanii aveau o vorbă: „Cine nu luptă pentru libertatea sa, nici nu merită să o aibă!“ (Trimis de altVasile)

– Încă. Ai uitat să scazi din venituri: impozitele locale pe casă, teren, maşină. Apoi, „taxa pe întreţinere“: gigacaloria, la un preţ mărit artificial, cât vor muşchii lor, ca să li se închidă bugetul pe anul ăsta ! (Trimis de E. BOUBOCk)

– Istorie. Tot încercând să înţeleg ce se întâmplă în ţara asta, mi-am amintit de o cuvântare rostită de Stalin în 1937 (filmuleţul este pe youtube), în finalul căreia spune aşa: „Puteţi să contaţi pe tovarăşul Stalin că-şi va îndeplini datoria faţă de popor (aplauze frenetice), faţă de clasa muncitoare (aplauze frenetice), faţă de ţărănime (aplauze), faţă de intelectualitate (ton ironic, la care sala răspunde tot cu aplauze, dar dublate de hohote de râs).“ De unde să ştie spălaţii aceia pe creier, care aplaudau cu atâta frenezie la spusele unui dictator dement, că ura lor faţă de intelectualitate şi valori va produce un munte întreg de suferinţă şi durere!? De unde să ştie ei că o ţară a cărei intelectualitate era decapitată va fi inevitabil îngenuncheată în război şi că se vor salva într-un final numai cu preţul a milioane şi milioane de vieţi omeneşti!? Iar carne de tun aveau să fie fiii şi fiicele celor care aplaudau în sală! (Trimis de altVasile)

OFSAID

SFĂTOS Eu trec prin criză ca şi furtunile când eram pe mare: cu fruntea sus şi nu cu capul plecat. Aşa ar trebui să o treacă toţi românii. Ştiu foarte mulţi oameni care au trecut prin criză fără să se uite la televizor, deoarece i-a speriat. Să avem grijă fiecare de noi. Să nu aşteptăm să aibă grijă alţii, inclusiv statul.
Spre deosebire de preşedintele Băsescu, care se ţinea bine pe picioare atunci când a făcut aceste declaraţii, la ieşirea dintr-un restaurant, românii lui dragi suferă de rău de mare. Ce ne facem, fraţilor, ce ne facem…

ETERN E o zi obişnuită, ca şi toate celelalte. Vreme de petreceri, după ce vom pleca de la guvernare. Deocamdată, avem de muncă. Ca să fiu bine înţeles, despre vremea plecării de la guvernare: este acolo, peste 5, 8, 12 ani.
Premierul Boc profită de prilej (ziua dumisale) ca să ne asigure pe toţi că este mai persistent ca plutoniul şi mai trainic ca Titanicul.

JERTFĂ Premierul Boc încă nu a încasat destul. Încă mai poate să încaseze. Îl vom schimba atunci când măsurile vor produce efecte pozitive. Deocamdată, Boc trebuie să rămână, să mai încaseze! Oricum, este sacrificat.
Ioan Oltean, subalternul de la partid al premierului, îi dă altă speranţă de viaţă. Oricum, or să-i ridice o statuie. E un soclu liber la Casa Presei.