În spatele acestei decizii se află analistul şef al S&P, Moritz Kraemer, care de atunci a intrat într-o perioadă de tăcere, monitorizând noile mişcări ale Europei din biroul său din Frankfurt.

Din 2007, Kraemer şi o echipă de economişti foarte puţin cunoscuţi ai S&P, responsabili cu ratigurile suverane ale Europei au scăzut ratingurile ţărilor de 36 de ori, scrie Reuters. Unii decidenţi politici îl numesc pe Kraemer "omul foarfece".

Cum se scade un rating

Scăderile de rating – o caracterizare a solvabilităţii unei ţări – indică pieţelor că ţara respectivă nu are control deplin asupra finanţelor proprii, ceea ce face ca finanţările la care statul are acces să se scumpească.

O scădere de rating a S&P, cea mai prestigioasă agenţie de rating, declanşează un cerc vicios, crescând costurile pentru ţările care se luptă să-şi refinanţeze datoriile. Un studiu recent publicat de Banca Centrală Europeană a calculat că o scădere de rating cu o treaptă a adăugat circa un punct procentual la costurile de finanţare ale Greciei, de exemplu.

În criză, scăderile de rating ale S&P’s au început în 2009 cu Grecia, Portulagalia şi Spania. Până în 2010 ratignul Greciei scăzuse aşa de mult încât BCE a trebuit să îşi schimbe regulamentul pentru a mai putea accepta bonduri greceşti drept colateral pentru împrumuturile pe care le acordă băncilor.

Consecinţele unei decizii negative

În septembrie 2010, Kraemer împreună cu echipa sa au scăzut cu o treaptă ratingul Italiei, înfuriind oficialii zonei euro.

Agenţiile de rating au fost criticate pentru că au recunoscut cu întârziere criza din 2008, iar acum sunt criticate de decidenţii politici de exces de zel. Scăderea ratingului Italiei în septembrie a venit fără avertisment şi la doar trei zile după ce rivalul Moody’s a spus că vizează scăderea de rating a Italiei. "Pe piaţă s-a auzit că există presiune la nivelul S&P ca agenţia să fie prima care face mişcarea".

Potrivit analizei recente e BCE, scăderea de rating din septembrie a crescut diferenţa dintre randamentele pentru bondurile pe 10 ani ale Italiei şi cele ale Germaniei la patru procente.

După decizie, Kraemer a apărut la CNBC spunând : "Nu reacţionăm la presiuni politice. reacţionăm la ceea ce ne cer să facem criteriile pe care le-am impus".