Domnul se numește Silviu Bian, declarându-se „un om normal, nu un extraterestru“. Dacă aveți nenorocul să rămâneți temporar fără servici, dânsul conduce Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), care ar trebui să vă ofere servicii de reinserție profesională.
Am încercat să aflu de­spre strategia Agenției în domeniul ocupării – foarte la modă având în vedere dificultățile economice în care ne aflăm. Nu am aflat vreun plan concret pentru ocuparea forței de muncă, vreo idee pentru traininguri țintite pe domeniile de care are nevoie sau vreo preocupare structurată pentru aflarea nevoilor economiei. Am găsit doar articole despre delegarea directorilor ANOFM în județe cât mai îndepărtate de cele în care locuiesc. În alte țări, această agenție stă aproape de marii angajatori și se orientează din mers în reorientarea profesională acolo unde sunt disponibilizați sau prin calificări recunoscute acolo unde e nevoie de salariați în plus. Nu vorbim aici doar de muncitori și tinichigii, vorbim de contabili, economiști, funcționari bancari.
Este contraproductiv, ca să nu spun nesimțit și insultător, să îi numești pe oameni bețivi și leneși, de vreme ce nu există o bază de date națională care să le dea o priveliște detaliată asupra locurilor de muncă neocupate și o listă a tuturor cursurilor de formare. În Marea Britanie, de pildă, există niște centre care se numesc Job Plus, foarte bine puse la punct, unde există obligativitatea căutării unui loc de muncă în mod activ (sub amenințarea pierderii ajutorului de șomaj și a altor ajutoare sociale), dar și niște funcționari bine pregătiți, care oferă sfaturi profesioniste și cunosc efectiv toate oportunitățile de muncă disponibile în acel moment. Pe când un lucru similar și în România? Este, de asemenea, cel puțin ciudat să te declari foarte mulțumit de activitatea agenției, de vreme ce legăturile acesteia cu angajatorii mari sunt slabe, iar cu angajatorii din domeniul public, unde agenția ar trebui să exceleze, sunt și mai slabe. În plus, o minimă formare obligatorie în comunicare publică ar trebui făcută de toți salariații ANOFM. S-ar evita astfel apelativul de „derbedei“ aplicat unor jurnaliști care filmau, posibil excesiv, niște oameni care stăteau la coadă la Constanța, așteptând să primească alimente. Ar mai învăța și că anunțarea unui „plan secret“ de reducere a șomajului, anunțând conspirativ descoperirea celor care cer ajutor de șomaj, dar vin la agenție în salopetă de muncitori, riscă să nu fie bine primită de public.
Ocuparea forței de muncă este unul din cele mai puțin reformate domenii ale statului. Făcându-și singur un portret prin intermediul unei declarații, domnul Bian ne explică și o parte a problemei: „Eu nu sunt un om politic. Sunt și eu un politruc.“

Te-ar putea interesa și: