Aceste ultime zile ne-au demonstrat că politicienii sunt mai îngrijoraţi de alegerile prezidenţiale decât de criza economică.
Dacă nu ar fi serioasă, gâlceava politică actuală ar semăna cu un film de desene animate. Băsescu îl fugăreşte pe Geoană agitând în mână ceva care, de departe, arată ca o armă, dar, de aproape, capătă chipul lui Boc. Geoană fuge, dispare o clipă de pe ecran, apoi se întoarce de mână cu Antonescu care are în mână o armă şi mai bună: Iohannis. E rândul lui Băsescu s-o bage pe mânecă şi să bată în retragere. Dar numai până ajunge la Croitoru, care mânuieşte un foarfece uriaş cu care ameninţă să taie nu numai deficitul bugetar, ci şi momiţele opoziţiei. Şi tot aşa, de la stânga la dreapta ecranului, până la sfârşitul episodului (a se citi ciclul electoral). Poate să pară simpatic, dar fiecare episod a început să semene cu celălalt, iar portofelul gol începe să ne îngrijoreze.
Aceste ultime zile ne-au demonstrat că politicienii sunt mai îngrijoraţi de alegerile prezidenţiale decât de criza economică. Atitudinea poate fi taxată pe bună dreptate drept inconştientă, iar personajul colectiv, Electoratul, îşi va spune, probabil, cu năduf: politicienii ăştia sunt toţi o apă şi-un pământ. Aşa să fie oare?
Trecând peste faptul că orice generalizare sau simplificare este inevitabil nedreaptă la nivelul individului, tind să consider confruntarea politică actuală ca pe un fapt care are şi aspecte pozitive. Este dovada că ţara noastră este condusă democratic şi că separaţia puterilor în stat chiar funcţionează. Să facem abstracţie pentru o secundă de numele personajelor şi partidelor implicate şi să judecăm sistemul şi instituţiile care îl formează. Parlamentul are, în aceste zile, şansa să-şi recâştige respectul oamenilor şi să-şi slujească menirea, după ce ani buni s-a împăcat cu imaginea de club al celor care dormitează în fotoliu cu degetul în nas. Indiferent dacă preşedintele ales are sau nu dreptate, Parlamentul i se poate opune fără altă armă decât consensul unei majorităţi a elitelor şi bazându-se pe litera legii. Iar dacă legea pare neclară sau se forţează interpretarea ei într-un sens neobişnuit, apelăm la judecători ca să ne lămurească în ce măsură părţile au dreptate.
Este probabil vremea să învăţăm că sistemul democratic nu este perfect şi nici nu constituie cel mai scurt drum către un obiectiv naţional, oricare ar fi acela. Nu trebuie să uităm că, la scara istoriei, acesta este singurul sistem de organizare socială care a condus la bunăstare şi progres. Altfel spus, democraţia salvează economia. Să dăm credit politicienilor şi să-i lăsăm să-şi tranşeze conflictele în faţa electoratului. Izbăvitoarele alegeri sunt foarte aproape. După aceea, însă, ar fi bine să-i forţăm pe cei puşi în fruntea bucatelor să realizeze că democraţia pe burta goală poate să provoace şi efecte adverse.
