Companiile din România au un mare deficit de angajați calificați. De vină sunt mai ales guvernanții, care, în cei 27 de ani de la Revoluție, au distrus învățământul profesional. Cum sistemul de educație românesc de astăzi nu le mai oferă soluții viabile, angajatorii și-au asumat ei rolul de a învăța și forma resursa umană de care au nevoie în companie. Un bun exemplu este Arcelor Mittal, care din 2013 a înființat Școala de Ucenici. Aceasta este acum la cea de-a treia promoție și se pregătește pentru a patra serie, care va începe în toamna acestui an.

„Am avut nevoie de o școală de ucenici mai întâi pentru că în anii următori atât profilul cât și numărul de angajați se vor schimba, pe fondul implementării îm­bu­nătățirilor tehnologice dar și pentru că unii angajați se vor pensiona. De asemenea, este nevoie să ne pregătim tinerii muncitori pentru că aceștia trebuie să învețe elementele specifice ale industriei oțelului, provocările legate de securitatea și sănătatea în muncă dar și pentru că – din păcate – cunoștințele tehnice dobândite în școală nu sunt conforme cu nevoile noastre“, a declarat Bruno Ribo, Director General ArcelorMittal Galați. Compania își pregătește ucenicii timp de 18 luni, iar pentru actuala promoție a recrutat mai mult de 100 de tineri. „Sperăm să reținem cât mai mulți dintre aceștia și dorim să facem același lucru și pentru ur­mătorii ani“, anunță Bruno Ribo. Inițiativa Arcelor Mittal nu este singulară pe piața românească. De exemplu, în zona Brașovului, mai multe companii susțin în­vățământul pro­fe­sional dual, oferind inclusiv burse consistente elevilor care vor să angajeze la ele după terminarea școlii. 

Intenție bună, realizare proastă

Săptămâna trecută, Guvernul a decis să deconteze lunar companiilor aproximativ un salariul minim net pe economie pentru fiecare ucenic sau stagiar angajat. Este vorba despre un proiect de lege care modifică și completează Legea nr.279/2005 privind ucenicia și Legea nr.335/2013 privind efectuarea stagiului pentru absolvenții de învățământ superior și care va fi transmis spre adoptare Parlamentului. Dacă va fi votat în forma trimisă de Guvern, angajatorii ar urma să primească lunar pentru fiecare ucenic angajat 1.125 lei, iar pentru fiecare stagiar angajat câte 1.350 lei, pe toată perioada derulării contractului de ucenicie sau de stagiu. Trebuie știut că și până în prezent, cei care angajau ucenici sau stagiari primeau de la stat bani, dar sumele erau mult mai mici: 300 de lei în cazul ucenicilor și 750 de lei pentru stagiari.

 

Cu toate că se știa de aceste facilități, companiile nu s-au înghesuit să beneficieze de ele. Conform notei de fundamentare a proiectului de lege, în 2016 au fost încheiate numai 167 contracte de ucenicie, iar banii au fost ceruți pentru 159. Mai rău s-a stat în cazul stagiarilor, în tot anul 2016 fiind înregistrate doar 55 de contracte de stagiu. Care este motivul pentru care companiile nu au accesat niște bani la care, teoretic, aveau dreptul? În primul rând birocrația fantastică cu care ne-a obișnuit statul român. Ca să încaseze banii, timpul pierdut de angajații din departamentul de HR din cauza numărului mare de documente solicitate putea avea o valoare mai mare decât banii primiți de la stat. Iar aici nu mai vorbim despre alte condiții pe care companiile trebuiau să le îndeplinească. Cu alte cuvinte, plăteai ca să primești acei bani de la stat mai mult decât primeai. Bonus, aveai și o mare bătaie de cap. 

Deși cu noua propunere legislativă companiile primesc mai mulți bani, situația nu este cu mult diferită. Probabil angajatorii vor fi obligați în continuare să completeze numeroase documente, cum ar fi, în cazul ucenicilor, o fișă de evidență zilnică, statul de plată sau un raport de monitorizare. Asta pe lângă declarațiile obișnuite. Cu toate că vorbim acum de 825 de lei în plus pentru ucenici și 600 de lei pentru stagiari, este posibil ca noua lege să nu aibă efecte în economie.

„Orice măsură care încurajează companiile să angajeze este de salutat. (…) Din păcate, posibilele efecte pozitive ale aceastei măsuri sunt umbrite de creșterea administrativă a salariului minim, măsură care afectează companiile atâta vreme cât o asemenea decizie nu este legată de întărirea productivității muncii și poate distorsiona structura salariilor“, încheie managerul Arcelor Mittal.