Este vorba despre Ilan Laufer. Acesta este cercetat în dosarul lui Carmen Adamescu pentru evaziune fiscală și complicitate la gestiune frauduloasă.

În calitate de administrator la 2 firme, fostul ministru ar fi sprijinit-o pe Carmen Adamescu în administrarea bunurilor Unirea Shopping Center, producând pagube de peste 5,8 milioane de euro firmei Unirea.

Ce s-a întâmplat mai concret?

Se pare că cei care doreau să închirieze spații în Unirea ar fi fost puşi iniţial să încheie contracte cu firmele lui Ilan Laufer. Banii obținuți erau transferați apoi către societăți din Cipru și Elveția, de unde erau ulterior retrași prin contracte fictive de consultanță, comision și intermediere. Sumele ajungeau în final la Carmen Adamescu.

De asemenea, Laufer mai este suspectat că, pentru a nu achita taxele și impozitele pe profit, ar fi înregistrat contracte fictive de consultanță, în valoare totală de 22 de milioane de lei.

„Astfel, polițiștii efectuează cercetări într-un dosar penal, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, sub aspectul săvârşirii de către 4 persoane fizice, respectiv 5 persoane juridice a infracţiunilor de delapidare în formă continuată cu consecințe deosebit de grave, gestiune frauduloasă în formă continuată, evaziune fiscală și spălare de bani.

Din cercetări a rezultat că, în perioada 2004 –2017, o persoană, profitând de funcţiile deţinute în cadrul unei societăți comerciale, respectiv de administrator, preşedinte al consiliului de administraţie şi director general, cu ajutorul unui membru al familiei, ar fi acţionat pentru delapidarea de importante sume de bani din conturile şi casieria firmei în modalitatea însuşirii pentru sine sau pentru terțe societăți, controlate de aceasta şi membrii familiei sale.

Mecanismul de operare a presupus încheierea unor contracte comerciale, cu durată lungă, toate având ca obiect prestări de servicii, activităţi care în realitate fie nu ar fi fost efectuate, fie ar fi fost prestate de angajaţii societății păgubite sau alte persoane juridice în baza unor relaţii contractuale directe cu cea din urmă, ori erau prestate chiar de persoana în cauză, în calităţile deţinute în cadrul firmei delapidate, pentru care era remunerată lunar sub forma unui salariu.

O altă modalitate de însuşire a unor sume de bani din patrimoniul societății păgubite a presupus efectuarea de plăţi în baza unor contracte şi facturi având ca obiect operaţiuni care nu au fost prestate, activităţile fiind desfăşurate de personalul firmei.

În mod similar, persoana respectivă ar fi acţionat pentru delapidarea altor sume de bani din conturile firmei în modalitatea însuşirii pentru societăți controlate de aceasta în mod direct sau prin membrii familiei sale.

De asemenea, în perioada 2009 – 2015, în contextul închirierii unor spaţii ale societății, persoana respectivă, în aceleaşi calităţi de director general şi preşedinte al consiliului de administraţie, ar fi acţionat şi pentru a obţine foloase patrimoniale prin intermediul unor societăţi controlate din sume plătite de clienţi, fără ca acestea să mai ajungă în patrimoniul firmei.

Astfel, ar fi acceptat încheierea cu mari retaileri a unor contracte de închiriere în condiţii mai puţin avantajoase decât cele negociate, iar diferenţele dintre sumele pe care clienţii au acceptat să le plătească şi beneficiile din contractele de închiriere înregistrate la societatea delapidată ar fi fost încasate prin intermediul altor societăţi, sub forma unor comisioane, chirii sau chirii suplimentare.

În desfăşurarea acestei activităţi, persoana respecivă ar fi fost ajutată de o alta, care, printr-o societate pe care o administra, ar fi desfăşurat activităţi de intermedieri imobiliare, în general pentru spaţii comerciale.

Cei în cauză ar fi convenit, pe de o parte, ca cel din urmă să intermedieze negocierile cu marii chiriaşi ai societății, iar acestea să fie purtate la o manieră prin care potenţialul client să accepte să plătească la intrarea în spaţiu/deschiderea magazinului o sumă consistentă de bani, dar care să nu fie transferată în conturile firmei, ci către societăți administrate de acesta, sub justificarea unui comision de intermediere sau chirie suplimentară. Din acest „comision” ar fi fost transferate, către societăţi din România sau nerezidente, sumele care îi reveneau administratorului.

În baza înţelegerii frauduloase dintre persoanele în cauză, acesta ar fi acceptat o chirie mai mică, care să fie încasată de firmă sau suportarea de aceasta a unor cheltuieli de amenajare a spaţiului, astfel încât clientul să accepte plata unui comision de intrare în spaţiu cât mai mare, ştiindu-se că potenţialii chiriaşi luau decizia de afaceri prin raportare la costul total al proiectului.

Totodată, urmare a faptului că, anterior încheierii contractelor de închiriere, spaţiile convenite erau ocupate de alte magazine, ar fi fost întreprinse măsuri de relocare pentru a putea facilita intrarea în complexul comercial a noilor chiriaşi, activităţi care ar fi implicat costuri prin mutarea chiriaşilor existenţi, evacuarea ori despăgubirea acestora.

Deşi, în general, ar fi fost negociate şi încasate costurile de relocare de la viitorii chiriaşi, aceste valori nu ar fi fost şi efectiv plătite către firmă, ci ar fi fost incluse în comisioanele de intermediere încasate de societăți administrate de una dintre persoanele implicate.

Pe de altă parte, persoanele în cauză ar fi convenit interpunerea în relaţia dintre firma păgubită şi societăţile care închiriau efectiv spaţiile comerciale. Prima ar fi închiriat spaţiile către o firmă interpusă, pentru chirii mai mici decât cele ce urmau a fi plătite de chiriaşi şi pe care administratorul le-ar fi cunoscut, iar din diferenţa încasată, cea mai mare parte ar fi fost transferată către societăţi de tip off – shore.

Sumele de bani cu care a fost păgubită societatea au ajuns să fie încasate de 4 companii nerezidente, înregistrate în Cipru și Elveția, dar şi de societăţi din România, în baza unor facturi având ca obiect operaţiuni fictive de prestări de servicii.

Dacă în cazul operaţiunilor dintre societăţile înregistrate în România nu s-a urmărit şi sustragerea de la plată unor obligaţii fiscale datorate bugetului de stat, întrucât cheltuielile înregistrate de o societate erau pentru partener venituri, iar T.V.A. colectată de furnizor era dedusă de client, în cazul operaţiunilor înregistrate cu companiile nerezidente situaţia este una diferită.

În aceste cazuri, una dintre persoanele vizate ar fi dispus înregistrarea facturilor având ca obiect operaţiuni fictive de prestări servicii de intermediere sau consultanţă emise de companiile nerezidente inclusiv în scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit datorat bugetului de stat, întrucât în aceste cazuri nu au mai fost înregistrate în corespondenţă venituri de către o altă societate din România.

Prejudiciul cauzat bugetului de stat este de 3.592.044 de lei.

Prejudiciul total în cauză este de 90.684.632 de lei (19.088.688 de euro), până în prezent fiind instituite măsuri asigurătorii asupra unor imobile aparținând persoanelor fizice și juridice cercetate, respectiv asupra unor părți sociale și acțiuni deținute de aceștia.

În cauză a fost instiutită anterior măsura preventivă a controlului judiciar față de administratorul firmei.

Persoanele depistate vor fi conduse la sediul Direcției de Investigare a Criminalității Economice, în vederea audierii și dispunerii de măsuri legale”, spun politistii.

Te-ar putea interesa și: