În urmă cu aproape 200 de ani Principatele Române se aflau sub ocupație rusească. Trupele care asigurau ordinea în țară erau aflate sub comanda generalului Pavel Kiseleff, numit de țar la vremea respectivă drept guvernator al celor două provincii. În acea perioadă începe un amplu proces de modernizare legislativă și administrativă a Țării Românești și a Moldovei prin Regulamentele Organice.
De ce vă zic această poveste?
Chiar dacă nu este studiată această perioadă în amănunt în școlile din România, Pavel Kiseleff a reprezentat un simbol al legăturii istorice dintre țara noastră și Rusia. Acesta este și motivul principal pentru care unul dintre cele mai importante bulevarde din București îi poartă numele.
Sâmbătă rușii s-au întors la București, dar nu pentru a ne ocupa, chiar dacă ne aflăm într-un context geopolitic complicat, ci pentru a juca rugby. Un sport al contactului, al puterii, al mobilității și al agilității, rugby-ul m-a câștigat încă de la primele minute ale partidei. Totodată, am fost surprins și de miza ascunsă din spatele acestui joc – pe teren era o cupă a cărei poveste nu o cunoșteam, așa cum probabil, nici majoritatea persoanelor nefamiliarizate cu acest sport nu o cunoșteau.
Este vorba despre Cupa Kiseleff, care a luat naștere anul trecut, la inițiativa comună a Federației Române de Rugby și a Federației Ruse de Rugby. Rușii au câștigat anul trecut meciul cu România, motiv pentru care cupa a fost a lor până la meciul de sâmbătă. Este un simbol pentru ambele echipe dar are și un caracter de soft-diplomacy, de încărcătură culturală și istorică. Plus că acest simbol a devenit și un fel de temă a duelului la rugby România-Rusia, având în vedere că stadionul este localizat pe Bulevardul Kiseleff.
Un sport diferit față de ce te-ai aștepta
Chiar dacă în centrul atenției asupra acestui sport se află puterea a 30 de jucători de pe teren care se luptă pentru a marca, am fost surprins să observ faptul că majoritatea spectatorilor erau familiști. Atmosfera a fost una specială pe Stadionul Național de Rugby „Arcul de Triumf”, spectatorii fiind tineri, de la școlari la liceeni, studenți, familii cu copii mici, toți strânși laolaltă pentru a încuraja echipa României de rugby. Am rămas impresionat de acest aspect, mai ales în contextul în care dese ori, pe stadion, se auzeau copii care strigau „Hai România!”, iar restul publicului răspundea în acele momente cu aceeași energie. Era nevoie totuși de energie, atât pentru jucători cât și pentru public, deoarece și gerul era pe măsură. Atmosfera a fost, într-un mod foarte ciudat, extrem de „intimă”, deoarece experiența a fost cu totul diferită față de ce te-ai aștepta de la un astfel de duel. Probabil că spectacolul ar fi fost mult mai vulgar și haotic dacă vorbeam de un meci de fotbal, însă aici, la rugby, oamenii au fost relaxați, s-au distrat, au scandat în favoarea echipei naționale și din când în când au aplaudat unele reușite rusești.
Echipa noastră, Stejarii, a început prima repriză de joc mai greoi, iar în minutul 5 am ajuns să fim conduși de ruși. A fost și singurul moment în care am rămas în dezavantaj, căci prima repriză s-a terminat 24-7 în favoarea echipei noastre naționale, iar meciul s-a încheiat cu scorul 34-25, tot în favoarea noastră. Chiar dacă în tribune s-au aflat doar câteva sute de spectatori, capacitatea fiind redusă la 30% din cauza pandemiei, Stejarii au luptat din toate puterile pentru această victorie. A fost și primul meci al naționalei de rugby din anul 2022, iar săptămâna următoare, tot sâmbătă, va avea loc meciul România – Portugalia.
Aceste meciuri se punctează în cadrul Rugby Europe Championship și contează pentru calificarea la Cupa Mondială din 2023.
