O israeliancă de origine română din Tel Aviv povestește zilele grele prin care trece, de la declanșarea ostiulităților armate.

”Nu îmi este frică. Sunt mai mult supărată că mi s-a stricat ritmul vieţii şi sunt obosită căci sunt nedormită.”, spune ea.

O israeliancă de origine română din Tel Aviv povestește experiența adăposturilor anti-bombardament

Din momentul în care este declanşată alarma de alertă cu rachetă, populaţia are la dispoziţie 1 minut şi jumătate pentru a ajunge în adăpost.

În Sud, populaţia are la dispoziţie doar 10 secunde pentru a ajunge în cel mai apropiat adăpost.

“S-a schimbat viaţa, dar parțial. Suntem într-o stare de alertă permanentă căci nu ştim când poate suna alarma şi să înceapă să cadă rachetele. Dorm îmbrăcată de trei zile, căci nu ştim când trebuie să coborâm în adăpost.

Am cheia casei în mână ca să nu rămân pe dinafara apartamentului. Mănânc cât mai repede pentru ca să nu mă prindă alarma mâncând.

Pe de altă parte, eu nu dau voie să mi se schimbe foarte tare modul de viaţă şi programul. Adică, cu toată tevatura, ieri m-am dus la cumpărături, e adevărat că aproape de casă. M-am dus să îmi ud gradina. Iar în timpul asta mă uit în jur pentru ca în eventualitatea în care începe alarma, să ştiu unde aş putea să mă adăpostesc.

Cam la modul acesta. Nu îmi este frică. Sunt mai mult supărată că mi s-a stricat ritmul vieţii şi sunt obosită căci sunt nedormită. Să cobor de două ori noaptea, în adăpost, la interval de o oră, nu e plăcut.

Si să vezi acolo copii palizi şi speriaţi e şi mai puţin plăcut. Si să vezi pe palier pe vecina în scaun cu rotile şi o altă doamnă ce are grijă de ea, stând pe casa scărilor pentru că nu pot coborî în adăpost, e la fel de neplăcut.”, a declarat Miretta Brandes Weintraub, o israeliancă de origine română din Tel Aviv, potrivit rfi.ro.

”Cine stă la etajele superioare, nu poate să coboare”

“Eu locuiesc în Nordul Tel Aviv-ului, unde până acum am crezut că nu vor ajunge rachetele dar au căzut destul de aproape 2 rachete, în cursul nopţii. Una a fost explodată de cupola de fier iar a doua a nimerit într-o parcare de bloc şi a explodat acolo şi a făcut stricăciuni. La 500 de metri de casa mea.”, a adăugat ea.

“Personal nu cunosc dar există morţi şi răniţi. Miercuri a murit un copil de 6 ani. A intrat racheta direct într-un apartament iar copilul a murit. Sunt, sunt morţi şi răniţi.”, mai spune Miretta Weintraub.

Ea a povestit cum se adăpostește în timpul bombardamentelor:

”Imediat ce începe să sune alarma. Cu reflexele ce le avem deja: îmi iau cheia, telefonul, o sticlă de apă. Eu stau la etajul 1 ceea ce e un avantaj pentru că pot să cobor repede în adăpost. Cine stă la etajele superioare, cum e fiul meu, nu poate să coboare, trebuie să iasă în casa scării, care este din beton şi e apărată. Fiica mea locuieşte în sudul oraşului într-un bloc de construcţie nouă ce are camere blindate – pereţii de beton şi geamuri cu obloane de oţel. Fiica mea se adăposteşte în acestă cameră, cu fetiţa ei.”.

”Am stat în prima noapte o oră, prima oară când a trebuit să ne adăpostim iar a doua oară am stat jumătate de oră. Nu este încă situaţia de aşa natură dar presupun că unii şi-au pus alimente şi provizii în camerele lor.

La noi, în Tel Aviv, avem 1 minut şi jumătate, din momentul în care începe să sune alarma, timp ca să coborâm în adăpost. În Sud, localnicii au la dispoziţie doar 10 secunde.”, a povestit femeia.

”Noi ne continuăm viaţa”

”Spitalele sunt în stare de alertă. Primesc foarte mulţi răniţi şi persoane în stare de şoc. Magazinele sunt alimentate perfect, nu sunt cozi. E adevărat că străzile sunt cam pustii în acest moment, joi au fost primele atacuri cu rachete în timpul zilei.

Dar lumea merge la magazin. Israelul are o psihologie pe care lumea nu ştiu dacă o înţelege: noi ne continuăm viaţa. Cu prudenţă, cu nervi căci nu pot spune că sunt bine dispusă …dar ne continuam viaţa. N-avem încotro.

Școlile sunt închise, cursurile la facultate sunt întrerupte, la serviciu merg numai cei la care există adăposturi funcţionale. În care este posibil să ajungi în ele în scurt timp şi sunt bine organízate în interior.

Sunt curate, aerisite. În rest, populaţia a fost rugată să stea mai mult acasă şi să nu iasă cu copiii în parc, să nu iasă dacă nu au strictă nevoie. Si fiecare îşi face programul de viaţă în funcţie de necesităţi şi de cât de afectat este de întreaga situaţie.”, a descris Miretta Brandes Weintraub situația din acest moment din Israel, arătând că nu există paturi în adăposturi: ”Nu, sunt banchete de-a lungul zidurilor. Este beton peste tot. Sper să nu se ajungă la aşa ceva.”.