Abilitățile soft au o reputație proastă. Autorul și profesorul de la Wharton, Adam Grant, a numit termenul „abilități soft” o tragică greșeală de branding. Expresia provine de la armata SUA. În anii 1960, armata SUA clasifica abilitățile soldaților în două mari categorii: abilități „hard” care necesită metal, cum ar fi mașini, pistoale sau tancuri, și abilități „soft”, adică orice altceva.
Din păcate, cuvântul soft a ajuns să fie sinonim cu ”slab” și, în timp, aceste abilități au fost subevaluate. Din păcate, în lumea de astăzi, ele contează mai mult ca niciodată. Conștientizarea de sine este cea care va defini următoarea generație de mari lideri.
Conștientizarea de sine, cea mai importantă abilitate de leadership
Pe măsură ce lumea se schimbă într-un ritm accelerat, iar inteligența artificială continuă să remodeleze locul de muncă, liderii au nevoie de auto-cunoaștere: un sentiment clar despre cine sunt, ce reprezintă și cum aceasta se traduce în acțiune, scrie Forbes.
În calitate de CEO al companiei sale, autorul acestui articol, Aytekin Tank, a văzut cum își poate cunoaște punctele forte și impactul pe care îl are asupra celorlalți. El susține că asta i-a sporit avantajul competitiv, chiar și în fața giganților din tehnologie cu bugete mult mai mari.
”Există câteva strategii care au funcționat pentru mine, pe care liderii le pot folosi pentru a dezvolta și a menține această abilitate soft crucială”, spune el.
Autenticitate, dar cu limite
„Autenticitatea” a devenit unul dintre cele mai mari cuvinte la modă, spune el. Auzim că generațiile mai tinere îl prețuiesc mai presus de orice: că preferă onestitatea brută decât mesajele rafinate și grilele perfect îngrijite. A fi tu însuți este primordial, indiferent de cost, scrie Tank.
Dar prea mult poate fi dăunător, iar autenticitatea nu face excepție.
”Atunci când liderii nu se auto-reglementează, asta le poate submina autoritatea și poate crea instabilitate. Imaginați-vă un CEO care le spune angajaților în timpul unei probleme de securitate că a stat treaz două nopți consecutive, îngrozit de faptul că compania s-ar putea prăbuși. Cu excepția cazului în care amenințarea este cu adevărat legitimă, e mai bine să păstrați aceste gânduri pentru voi și să evitați incitarea la panică”, explică el.
Tomas Chamorro-Premuzic, autorul cărții ”Don’t Be Yourself: Why Authenticity Is Overrated (and What to Do Instead)”, avertizează asupra excesului de autenticitate.
El indică decenii de cercetări care arată că, adesea, puterea sfârșește prin a eroda empatia, umilința și conștientizarea de sine – aceleași trăsături care îi ajută pe lideri să se ridice. Psihologul Dacher Keltner îl numește „paradoxul puterii”: liderii care câștigă influență prin comportamente pe care le abandonează odată ajunși la conducere.
Obsesia pentru autenticitate poate agrava această problemă
Obsesia pentru autenticitate poate agrava această problemă. Liderii confundă transparența cu putere, difuzând fiecare gând și sentiment și acordând o mai mică atenție calităților prosociale, precum empatia și autocontrolul.
Pe scurt: Autenticitatea are nevoie de limite. Este nevoie de tipul de conștientizare de sine, dobândită prin reflecție. Înainte de a vorbi, ia o pauză și ia în considerare impactul cuvintelor asupra colegilor.
Leadership-ul nu înseamnă să spui tot ceea ce simți în acel moment, ci mai degrabă să te asiguri că ceea ce spui servește echipei, misiunii și momentului, consideră Tank.
Concluzie
Tank susține automatizarea și instrumentele AI, deoarece, spune el, ne eliberează de sarcini manuale obositoare și creează spațiu pentru o muncă pe care numai oamenii o pot face, cum ar fi reflecția și conducerea cu empatie.
S-ar putea să sune contraintuitiv, dar investiția în tehnologie poate ajuta să vă dezvoltați abilitățile soft și conștientizarea de sine care vă vor defini în cele din urmă, consideră el.
