Criteriile în funcţie de care se construieşte un portofoliu editorial, în cazul colecţiilor renumite de literatură universală, demonstrează deschidere şi lipsă de prejudecăţi geo-culturale.

În general, în demersul de generare a colecţiilor, editorii contabilizează mai multe posibile atuuri ce ar putea stârni interes în rândul cititorilor: valoarea internaţională a autorilor, titluri aflate în topul vânzărilor, romane care creează modă în Occident etc. Pentru alţii, elemente de o importanţă decisivă sunt ineditul, particularul, exoticul, în sensul căutării febrile a diferenţei şi originalităţii. Cu toţii au ceva în comun: intuiesc literatura veritabilă.

„În momentul de faţă, într-o lume tot mai dinamică, globalizată şi diversificată, nici un continent nu mai deţine monopolul valorii literare“, afirmă Livia Szasz, director editorial la Editura Curtea Veche şi coordonator al colecţiei „Byblos“. „Nu numai în economie, ci şi în zona culturală au răsărit «tigrii» asiatici, latino-americani şi celtici. Pe lângă literatura anglo-americană, atât de iubită de noi toţi – şi aici, desigur, subscrie şi anglista din mine -, există totuşi o geografie literară extrem de interesantă, apropiată nouă, dar încă nedescoperită pe deplin“, precizează Livia Szasz, făcând referire la nume precum ucraineanul Kurkov, ungurii Esterhazy, Marai şi Nadas, ruşii Mamleev, Pelevin, Sorokin etc.

În opinia ei, harta literară internaţională se scrie astăzi altfel, cu o dinamică fără precedent. La bursele la care se tranzacţionează cultura autentică sunt listate tot mai des nume până de curând – sau unele încă – necunoscute la noi, cum ar fi turcul Orhan Pamuk, rusoaica Tatiana Tolstaia, chilianul Roberto Bolano, cubanezul Cabrera Infante, chinezii Ma Jian şi Jian Rong, irlandezul Joseph O’Connor. Iar a miza pe ele este, editorial vorbind, un pariu incitant.

În cazul colecţiei Byblos, fiind vorba, în mare parte, de autori necunoscuţi pe piaţa românească, este nevoie de un efort financiar mai susţinut, dar şi de curaj.

„Personal, cred că acest curaj îşi aduce răsplata lui „iar dovada este proiectul Orhan Pamuk. Un scriitor care m-a cucerit, în care am crezut, pentru care am făcut o ofertă de exclusivitate, angajându-ne la publicarea întregii sale opere, şi care, la scurt timp după apariţia primei traduceri în limba română, a câştigat Premiul Nobel, iar vânzările ne-au confirmat din plin că a fost o investiţie profitabilă“, conchide Livia Szasz.

Clasici, contemporani clasicizaţi şi viitori clasici

Denisa Comănescu, director editorial Literatură la Editura Humanitas, şi-a propus să editeze în „Raftul Denisei“ colecţia pe care o coordonează, literatură de calitate publicată astăzi în lume, care reuşeşte să capteze prin tematică, personaje şi scriitură cât mai mulţi cititori şi să impună pe piaţa noastră de carte autori străini, în premieră. Astfel, din 51 de scriitori care semnează cele 65 de titluri deja apărute, 25 sunt traduşi pentru prima oară în România. O altă particularitate a colecţiei o reprezintă accentul important pus pe autori tineri, care sunt în plină afirmare pe plan internaţional: Jonathan Safran Foer (29 de ani), Nicole Krauss (33 de ani), Dave Eggers (37 de ani), Sarah Hall (33 de ani). Toţi aceştia au succes la cititorii tineri de la noi, cărţile lor fiind bestseller-uri ale colecţiei.

„Când am citit, anul trecut, «Istoria Iubirii» al tinerei scriitoare americane Nicole Krauss, mi-am spus că este un mare roman, care va avea succes la noi“, povesteşte Denisa Comănescu. „L-am publicat în februarie 2007, într-un tiraj de 4.000 de exemplare, iar în cinci luni a ajuns la 14.000 de exemplare. În lume, cărţile scriitoarei chiliene Isabel Allende au tiraje fabuloase, de milioane de exemplare. Mircea Cărtărescu îmi spunea de curând că patronul Editurii Suhrkamp, din Frankfurt, a ridicat un bloc cu banii încasaţi pe cărţile ei traduse în germană. I-am dedicat o serie de autor în care au apărut deja şapte titluri, dar vânzările nu sunt spectaculoase, „câte 4.000 de exemplare de titlu, pe un an. În schimb, romanul «În compania curtezanei», al englezoaicei Sarah Dunant, a ajuns la 7.000 de exemplare vândute, la patru luni de la apariţie“, menţionează Denisa Comănescu.

„Biblioteca Polirom“ a fost gândită ca o colecţie ce oferă „crema“ literaturii universale, dar care ţine pasul şi cu noutăţile absolute. Aici îl găsim pe Gogol alături de Irvine Welsh, pe Dostoievski sau Flaubert alături de Ian McEwan.

Colecţiile „Chic“ şi „Thriller“, construite tot în cadrul Editurii Polirom, au un public distinct: prima se adresează exclusiv cititoarelor şi cuprinde romane de mare succes comercial în străinătate, gen „Diavolul se îmbracă de la Prada“, în timp ce pentru a doua, targetul este majoritar masculin.

«Orhan Pamuk este un scriitor care s-a dovedit o investiţie profitabilă.»
Livia Szasz, director editorial la Editura Curtea Veche

Pariurile editorilor cu cititorii

62-6011-26_alexandrustanescu_mb.jpgBogdan-Alexandru Stănescu, director editorial literatură universală, Editura Polirom

62-6012-26_coperta1.jpgCred că autoarea pe care am mizat cel mai mult în această vară este Elif Shafak, o turcoaică al cărei destin pare foarte asemănător celui al lui Orhan Pamuk, fiind pusă sub acuzare de statul turc chiar din aceleaşi motive ca şi câştigătorul premiului Nobel. Riscul a constat doar în faptul că romanul Bastarda Istanbulului era abia a doua carte scrisă în limba engleză: introduceam pe piaţa din România o autoare nouă, care a început de curând să îşi facă un nume pe piaţa editorială internaţională. Vânzările din primele săptămâni de la publicarea cărţii mă fac să-i prevăd un viitor statut de bestseller.

62-6013-26_denisacomanescufb.jpgDenisa Comănescu, director editorial Literatură, Editura Humanitas

62-6015-26_torturatilpeartist.jpgJoey Goebel are 27 de ani, este copilul-minune al literaturii americane, iar Torturaţi-l pe artist (roman apărut în anul 2004) şi-a găsit fani în peste o duzină de ţări. Unul dintre aceştia sunt eu. Joey Goebel, numit noul Chuck Palahniuk, se ia cu zeitgeist-ul la trântă într-o carte tensionată, uneori violentă, mereu debordând de umor. „Am găsit un băiat care ne dădea speranţă. L-am torturat bine. Şi i-am vândut suferinţa la Hollywood.“ Povestea artistului Vincent Spinetti e prezentată într-un roman-avertisment: dacă viitorul va arăta ca taraba divertismentului din America lui Goebel?

62-6016-26_lucianpricop_mb.jpgLucian-Florin Pricop, director editorial, Editura Paralela 45

62-6017-26_picnic_la_margine10449e.jpgPicnic la marginea drumului le-a adus fraţilor Strugaţki celebritatea mondială. În România, romanul se vinde într-un ritm constant, totalizând până acum 17.900 de exemplare. Acesta este poate lucrul cel mai greu de obţinut în ordine editorială: să găseşti acele cărţi care trec dincolo de mode săptămânale. Am certitudinea că literatura fraţilor Strugaţki comunică într-o „limbă“ pe care o vor înţelege şi tinerii altor decenii/secole. „Întâmplarea“ că Picnic la marginea drumului este scenariul pentru „Călăuza“ lui Tarkovski este doar o referinţă – importantă! – pentru biografia acestei opere.