«Dacă alocarea se va face gratuit, cum a fost în perioada 2008-2012 şi cum s-a preconizat şi pentru 2013-2020, atunci producţia şi costurile vor fi sub control şi predictibile. În caz contrar, vom avea mari probleme. Certificatele CO2 sunt acum la valori foarte mici, dar dacă toată lumea va avea nevoie de ele, valoarea lor va exploda imediat», a declarat Mihai Rohan, preşedintele Patronatului din Industria Cimentului şi Altor Produse Minerale pentru Construcţii din România (CIROM).

Creşterea costurilor ar face nerentabilă desfăşurarea activităţii de producţie pe teritoriul României şi va face dezirabile ţări din afara spaţiului european precum Ucraina, Belarus sau Turcia – unde nu există costuri suplimentare legate de emisiile de carbon. Pentru perioada 2013-2020 se avea în vedere implementarea unui sistem prin care numărul certificatelor alocate gratuit să scadă treptat.

„Pericolul e foarte mare pentru noi. România este prima graniţă a UE şi vom fi primii expuşi în calea importurilor, pentru că acestea nu se vor îndrepta către Germania sau Franţa. Producătorii vor alege ţările care nu au probleme cu plata certificatelor CO2, cum sunt Turcia sau Ucraina. Această problemă afectează costurile tuturor producătorilor din România şi vom asista clar la importuri masive de ciment, care vor năpădi piaţa“, explică Rohan. Din ultimele informaţii primite de  „cimentişti“, rezultă că producătorii din România sunt, totuşi, pe lista alocărilor gratuite de certificate. „Nu ne vor asigura toată producţia, dar dacă ne asigură 85%-90% din producţie tot e bine. Mai poţi cumpăra restul de 10%, dar nu poţi cumpăra pentru toată producţia. Până în 2012, alocările au fost gratuite pentru întreaga producţie. Dacă ajungem în 2020 la 85% este bine“, spune preşedintele CIROM.

Preţul certificatelor a scăzut treptat, în ultimii ani, de la 20 de euro la 4-5 euro pe certificat. Din 2012, sistemul de alocare a acestora s-a schimbat. Numărul de credite se calculează exclusiv pe baza rezultatelor din anul anterior. În trecut, nivelul creditelor ajunsese să se calculeze pe baza rezultatelor aferente unui vârf de producţie, iar companiile primeau acelaşi număr de credite, chiar dacă producţia scăzuse. Drept urmare, s-a acumulat un surplus de certificate care a condus la scăderea drastică a preţului.

Presiune pe costuri

Industria cimentului s-a confruntat, anul trecut, cu o surpriză neaşteptată. Consumul de ciment a scăzut cu 5%-8%, comparativ cu 2012, în ciuda previziunilor de creştere înaintate de producători chiar şi la jumătatea anului. Rezultatele la nouă luni indică un consum de 5,5 mil. tone. În ciuda faptului că în 2013 au fost inauguraţi 108 kilometri de autostradă, un rezultat bun, comparativ cu anii anteriori, chiar dacă mult sub nivelul de 230 km promis de autorităţi, producătorii de ciment nu au profitat foarte mult de pe urma acestor proiecte, deoarece majoritatea şantierelor se aflau în etapa finală, când consumul de ciment este redus. Pe lângă aceste probleme, tot de anul trecut, producătorii din industrie au fost loviţi de o nouă taxă de 0,5%, aplicată veniturilor obţinute din exploatarea şi extracţia resurselor minerale. Taxa este în vigoare până în decembrie 2014.

„Această taxă ne-a lovit şi ne va lovi şi anul acesta. A fost introdusă peste noapte fără a se măsura impactul, la fel ca taxa «pe stâlp». Nimeni nu ştie cât va aduce la buget, care este impactul asupra industriei şi, până la urmă, mare lucru nu se obţine din treaba asta, decât faptul că se încarcă costurile, marja noastră se reduce, profitul generat este mai mic şi, prin urmare, impozitul pe profit va fi mai mic“, susţine Mihai Rohan. Coroborat cu scumpirea energiei şi a combustibilului, plus transporturile, care reprezintă 70% din costul de producţie, marjele de profit ale producătorilor s-au diminuat drastic de la nivelul de 20%-25%, înregistrat în 2012. Potrivit preşedintelui CIROM, impactul se va vedea clar în rezultatele financiare de anul trecut, după ce, în 2012, producătorii şi-au menţinut marjele ridicate pe baza profiturilor obţinute din afara producţiei, prin vânzări de active sau restructurări. În opinia acestuia, marjele de profit s-au înjumătăţit faţă de 2012.

Perspective pesimiste

Producătorii nu văd nici pentru acest an o evoluţie pozitivă. În contextul în care comenzile venite din sectorul privat, care repezintă circa 60%-70% din consumul total de ciment, au rămas constante în ultimii ani, singura speranţă de creştere rămâne tot în lucrările de infrastructură. Chiar dacă anul electoral care a început ar trebui să crească optimismul industriei, proiectele anunţate de autorităţi nu sunt foarte promiţătoare.

„De obicei, în anii electorali, se pompează bani la autorităţile locale şi, în general, consumul creşte. Dar urmărind proiectele majore, pentru că cele locale nu reprezintă foarte mult din total, acestea sunt doar pe hârtie. Din cei 400 km de autostradă programaţi pentru 2014, doar vreo 40 km se vor finaliza în acest an, iar proiectele aflate în pregătire durează până ajung la etapa de şantier. Noi sperăm la un consum similar cu cel din 2013 sau cu 1%-2% peste“, estimează Rohan.

Presiunea asupra prețului va continua şi în acest an. Astăzi, preţul mediu la distribuitor al unui sac de ciment de 40 kg este de 19 lei, cu TVA inclus. Potrivit datelor CIROM, preţul a consemnat anul trecut o uşoară creştere de 1%-2%, datorată în principal mixului de produse. „Noi nu simţim că s-au mărit preţurile, din contră, este un război foarte mare al preţurilor, fiind puţine lucrări. Dacă mâine se anunţă că cineva face un gard, se adună zece inşi la poartă să îi dea ciment sau beton“, subliniază preşedintele CIROM. 

În România, consumul mediu de ciment pe cap de locuitor a ajuns anul trecut la circa 359 kg, mult sub media europeană, care se ridică la 450-500 kg. Estimările patronatului arată faptul că, pentru a ajunge la nivelul de dezvoltare al infrastructurii din UE, românii ar trebui să aibă un consum de 700-800 kg. Acest consum ar putea fi susţinut de fabricile existente, care pot produce 11-12 mil. tone anual, însă, din lipsă de proiecte, în ultimii ani s-a lucrat la sub 60% din capacităţile instalate.

MINI INTERVIU

Mihai Rohan, CIROM: «Nu văd o creştere a PIB-ului mai mare de 1,5% în 2014»

Capital: Vom asista la o revenire a cererii din sectorul privat, astfel încât să fie înlocuită dependenţa de bugetul de stat?

Mihai Rohan: Din câte vedem noi, nu. Construcţia de case s-a stabilizat în jurul a 45.000 de unităţi pe an şi nu se pare că ar evolua foarte rapid. Asta şi pentru că lumea, în general, nu mai are bani. Nici plafoanele distribuite pentru „Prima Casă“ nu sunt folosite integral, pentru că oamenii nu mai au cu ce să garanteze, şi oricum programul a fost accesat în principal pentru achiziţia de locuinţe vechi.

Capital: Totuşi, volumul de lucrări de construcţii la clădiri rezidenţiale a crescut cu 2,7% în primele 11 luni din 2013.

M.R.: Probabil că unele case începute în anii trecuţi au fost finalizate acum. Revenirea sectorului rezidenţial depinde de reluarea creditării, lucru de care are nevoie toată economia. Trebuie încurajată creşterea consumului, eventual prin reducerea TVA la 19% sau să nu se mai impoziteze profitul reinvestit, ca şi producătorii, şi consumatorii să poate lua puţin aer şi să aibă încredere să investească în piaţă.

Capital: Este posibil să asistăm în acest an la o deblocare a sectorului imobiliar?

M.R.: În mod sigur, nu. Cam 25%-30% din clădirile de birouri sunt încă neocupate, malluri avem poate şi prea multe. Sunt multe malluri care au intrat în insolvenţă, pentru că nu mai sunt consumatori. Înăuntru se plimbă multă lume, cască gura, dar puţini cumpără.

Capital: Problema arieratelor statului persistă? Este posibil să mai asistăm la cazuri de genul Alpine în acest an?

M.R.: Restanţele de plată la stat sunt între şase luni şi un an. Cash flow-ul este în general destul de limitat la antreprenori, nici creditarea nu merge ca să acoperi cu un credit până la încasarea datoriei, deci e posibil ca şi o companie mare să intre în insolvenţă din cauza problemelor celor mici, care nu plătesc.

Capital: FMI estimează o creştere a PIB de 2,2% în 2014 şi se aşteaptă ca evoluţia să fie influenţată decisiv de cererea internă, cu accent pe investiţii, nu pe exporturi, ca în 2013. Sunteţi de acord cu prognozele lor?

M.R.: Nu credem că se va ajunge la o astfel de cifră. Creşterea din 2013, care a fost anunţată la 2,7%, este legată de exporturi şi agricultură. În general, nu sunt doi ani la fel de buni în agricultură. Deja este o lipsă foarte mare de apă în sol şi nu ne aşteptăm la minuni, iar fenomenele extreme se accentuează, ceea ce ne determină să credem că nu vom avea o agricultură la nivelul din 2013. Să presupunem că exporturile se menţin la acelaşi nivel ca în 2013, dar nu văd o creştere mai mare de 1,5%. Nu vedem de unde ar putea creşte consumul intern. Anul trecut au crescut pensiile şi salariile cu circa 3,5%, şi consumul dacă creşte cu 0,1-0,25%. Nu se simte. Populaţia e precaută, nu mai investeşte, nu mai cumpără. Creditele de consum nu funcţionează. Am discutat această problemă şi în patronat şi pe industrie, cu investitorii români şi străini, dar nu suntem atât de optimişti în ceea ce priveşte PIB-ul din acest an.

Te-ar putea interesa și: